Washington post Amazon

Un om cu un ceas de 10.000 de ani cumpără Washington Post. De ce?

Denzani MA

 

 

Omul-Fluviu, Jeff Bezos, îi anunța în urmă cu câteva zile pe ziariştii uneia dintre cele mai respectate publicaţii din SUA că a cumpărat grupul de presă din care fac parte. Oamenii au reacționat mai degrabă ușurați, iar breasla internațională a început să disece tranzacția cu speranța vădită că fondatorul Amazon va găsi nu doar soluția la problemele unui ziar în declin, ci și rețeta pentru o întreagă industrie blocată în căutarea unui viitor. Ultima oară când presa aștepta ca cineva din tehnologie să vină cu o soluție miraculoasă la problemele ei ținta era Steve Jobs.

Dar a apărut o întrebare legitimă. De ce un vizionar extrem de calculat din tehnologie, omul care practic a inventat vânzările online, investește milioane de dolari într-o industrie a presei tipărite care a pierdut în fața internetului și a tabletelor?

 

Investitorul cu cel mai bun nas de pe planetă, Warren Buffett, a cheltuit în ultimul an 400 de milioane de dolari cumpărând zeci de mici ziare locale tipărite din Statele Unite. Să cunoască cei doi ceva ce restul muritorilor nu au aflat încă?

 

Înainte de a oferi varianta proprie de răspuns privind motivul achiziției, e important de notat faptul că cei 250 de milioane de dolari au fost cheltuiți de către Jeff Bezos, nu de Amazon, printr-una dintre companiile sale de investiții personale. Şi e o distincţie importantă. Amazon este listată public, iar orice pas al companiei e observat și fin analizat, cu impact direct în valoarea sa de piaţă. Şi pentru că Bezos e finanţatorul din spatele tranzacţiei WaPo, cotația acțiunilor Amazon a rămas aproape neschimbată.

 

Jeff Bezos, pe de altă parte, nu este listat public. Este un vizionar și un libertarian care prețuiește inițiativa în diversele sale forme și care nu e la prima investiție în nume personal – vezi Twitter, AirBNB, 37 signals, Business Insider, dar și ceva mai ciudat pentru majoritatea oamenilor, un ceas care ar trebui să reziste 10.000 de ani în care a investit 42 de milioane de dolari. O investiţie care definește și spațiul în care putem judeca preluarea WaPo. De ce ar investi cineva 42 de milioane de dolari într-un ceas ce evident nu poate fi profitabil, practic sau util? Excentricitate? Poate. Aspirații megalomanice? Probabil.

 

Cu siguranță însă mai este ceva: o privire pe termen lung și dorința de a lăsa ceva omenirii. Iată cum explica Bezos investiția în Ceasul de 10.000 de ani:

 

“The reason I’m doing it is that it is a symbol of long-term thinking, and the idea of long-term responsibility. We humans have become so technologically sophisticated that in certain ways we’re dangerous to ourselves. It’s going to be increasingly important over time for humanity to take a longer-term view of its future.”

 

 

Presa are nevoie de un model social înainte de a-și regândi modelul de business

 

Nu cred că își poate imagina cineva lumea fără știri sau fără informație. Pe de altă parte,  presa imprimată pe hârtie, cea radio și într-o oarecare măsură și cea TV par a fi pe un drum fără întoarcere. Problemele financiare rezultă dintr-un melanj afacere-jurnalism ce a distrus ambele componente. Compromisul între calitatea informației, tiraj și publicitate a dus la o abordare murdară de multe ori, distructivă social, ce supraviețuiește într-o oarecare măsură însă are slabe șanse să evolueze.

 

Presa nu este un butic. Presa a fost întotdeauna, chiar și atunci când nu părea, un garant al democrației. Nimeni nu poate concepe o presa liberă fără democrație, iar democraţia nu poate exista fără o presă liberă.

 

Facebook nu este media sau presa. Google nici atât. În mare sunt aplicații de organizare a informației. Organizarea algoritmică nu poate însă face față naturii umane, orientată către acumularea și păstrarea puterii și avuției. Washington Post, la fel ca și alte ziare mari, a garantat libertatea de expresie, chiar dacă uneori puțin înghiontită.

Jeff Bezos riscă mai puțin de 1% din averea sa, iar Amazon – compania ce l-a făcut cunoscut și bogat – nu este expusă riscului de a raporta eşecuri la sfârșit de an

 

O lume fără presă nu va putea fi o lume liberă. Nu neapărat pentru că proprietarii de trusturi media sau jurnaliștii ar fi nişte sfinţi decrepiţi moderni, ci pentru simplul fapt că nimeni nu poate acapara întreaga putere media. Echilibrul democratic se stabilește prin neutralizarea reciprocă a jucătorilor pe scena puterii.

 

În prezent însă criza în care presa a fost adâncită a lăsat un gol în echilibrul democratic. Rolul social al ziarului a dispărut pentru că lucrurile de care oamenii erau interesați (acțiunilor liderilor, informațiile locale, detalii ce le schimbă în bine sau în rău viața) au lăsat locul mondenităților, informațiilor ușor de digerat, dar fără conținut și rol social.

 

Presa trebuie să-și regăsească locul în societate înainte de a-și găsi locul pe lista de cumpărături, iar Bezos, la fel ca şi Buffet, pare să fi înțeles lucrul acesta: “Our touchstone will be readers, understanding what they care about – government, local leaders, restaurant openings, scout troops, businesses, charities, governors, sports – and working backwards from there.”

 

 

Achiziția Washington Post în termeni populari

 

Ideile general acceptate privind această achiziție sunt orientate către două perspective accesibile mulțimii de spectatori: investiția în potențialul presei și puterea de lobby.

 

Oamenii au nevoie de conținut, iar Amazon livrează conținut excelent, atât fizic, cât și prin platforma Kindle, probabil cea mai mare revoluție în domeniul consumului de informație de la inventarea tiparniței. Mai mult decât atât, Amazon livrează conținut relevant. Compania este cunoscută pentru modul în care analizează traficul și acțiunile utilizatorilor pentru a livra cele mai bune opțiuni către potențialul cumpărător.

 

Din perspectiva asta, achiziția unui ziar pentru a purta stindardul livrării de informație relevantă către clienții Amazon are sens. În special pe termen lung, presupunând că Bezos va încorpora această nouă companie în mamutul de retail online.

 

Ideea de a achiziționa printr-o companie externă Amazon pare să fie de asemenea ușor de înțeles: Jeff Bezos riscă mai puțin de 1% din averea sa, iar compania ce l-a făcut cunoscut și bogat nu este expusă riscului de a raporta eşecuri la sfârșit de an.

 

Rămâne întrebarea – de ce WaPo?

 

Puterea de lobby a Washington Post, ziar aflat în curtea legiuitorilor celei mai puternice țări din lume, pare să fie un argument destul de bun în decizia achiziției. Până la urmă, Amazon și fondatorul său trebuie să se ferească de taxe impuse magazinelor online, de acțiunile competitorilor din ce în ce mai agresivi și deranjați de cota de piață a companiei. Mai mult decât atât – puterea americană și Amazon au un ”frenemy” comun: China. Atât Statele Unite, cât și Amazon, își văd cei mai mari competitori pornind din aceeași regiune geografică. Alibaba.com este doar unul dintre cei ce amenință hegemonia americană în online retail. Partea ceva mai dureroasă este că atât creșterea cât și piața către care se orientează sunt mai mari decât în cazul Amazon.

 

Așadar, o mână de ajutor pe zona de politici comerciale în retailul online și lărgirea spectrului cultural al Chinei prin acces rapid pe Amazon.com prin Kindle ar fi benefic ambelor părți. Numai deunăzi ce Amazon semna un contract de cloud hosting prin AWS pentru CIA. Modesta sumă de 600 de milioane de dolari, valoarea contractului, este doar un început pentru colaborarea fructuoasă între cele două entități americane.

 

Ambele perspective par excelente din punct de vedere al jocului de putere și de finanțare, însă achiziția Washington Post înseamnă mai mult. Mult mai mult și mai greu de crezut sau înțeles.

 

 

Motivul real pentru care Bezos cumpără Washnington Post

 

Pentru cineva ce nu are o avere de 27 de miliarde de dolari, pentru cineva ce nu a revoluționat comerțul, pentru cineva ce vrea să înțeleagă superficial achiziția Washington Post variantele de mai sus sunt suficiente pentru o explicație acoperitoare.

 

Nu şi pentru Bezos. El e un om ce lasă în urmă un monument tehnologic ce va rula cel puțin 10.000 de ani. Bezos este un om ce a redimensionat lanțul de vânzare al mărfurilor și a scos în afara jocului intermediarii nedoriți și inutili, aducând cumpărătorului cel mai bun preț, iar producătorului o piață la care altfel nu putea visa. A schimbat o bucată din viața socială umană realmente neschimbată în ultimele mii de ani: comerțul.

 

De ce ar plăti un astfel de om 250 de milioane de dolari (asta doar pentru început) pe o afacere ce alunecă ușor-ușor în jos?

 

Ei bine, Bezos schimbă lumea și este conștient de impactul pe care îl au acțiunile sale. Înțelege că o scurtă perioadă de slăbiciune a presei a lăsat în urmă o presă incapabilă de a susține democrația, evoluția umană, libertatea. Înțelege că ultimul stindard al libertății se poate stinge în Statele Unite, odată cu dispariția presei așa cum o știm.

Singurul loc în care industria presei se poate adăposti pentru a-și recăpăta forțele este în buzunarele unui om mai degrabă preocupat de măsurarea timpului în milenii

 

În urmă cu 40 de ani, investigația de presă a dus la singura demisie a unui președinte din istoria Statelor Unite, în cazul Watergate. Iar ziarul care a declanșat cel mai mare scandal politic de până acum a fost chiar Washington Post. Astăzi peisajul este trist: singurele investigații și dezvăluiri serioase sunt făcute de oameni ce par mai aproape de ideea Pirate Bay (Edward Snowden sau Julian Assange) decât de ideea de presă.

 

Un viitor distopic ce adăpostește mase sugrumate de imposibilitatea de expresie nu mai pare atât de îndepărtat pe cât părea în 1984. O presă slăbită este ca și inexistentă iar singurul loc în care o astfel de industrie se poate adăposti pentru a-și recăpăta forțele este în buzunarele unui om mai degrabă preocupat de măsurarea timpului în milenii decât de investiții în business-uri tradiționale.

 

Probabil că, deocamdată, presa nu este un business ce merită să crească. Atunci când presa nu va mai vinde publicitate și articole simpliste, atunci când presa va fi din nou un broker de libertate, oricine va dori să cumpere.

 

În definitiv oamenii liberi din societățile libere sunt consumatori excelenți. Așadar cineva trebuie să se îngrijească și de treburile acestea.

 

 

 

 

Mihai Drăgan este consultant ecommerce la Metromind și crede cu tărie că reducând numărul de intermediari, comerțul online forțează o schimbare în bine a societății. Din când în când publică articole pe DasCloud și Netonomy.net.

 

 

 

 

 

Alte articole