Big Box Office Data

Câteva filme de mare buget au luat-o în jos în box office-ul ultimelor săptămâni. Poate analiza Big Data să pună capăt căderii?

Pacific Rim, Warner Bros, 2013

Hollywood-ul este în pragul unei implozii, avertiza luna trecută Steven Spielberg, atrăgând atenţia asupra faptului că “trei până la şase producţii cu megabugete vor ajunge la pământ”. Un dezastru care, a mai adăugat el, ar putea modifica într-un mod pe cât de radical pe atât de neplăcut industria filmului aşa cum o ştim astăzi.

 

Şi a venit şi box office-ul ultimelor săptămâni şi odată cu el potenţialele semne ale apocalipsei anunţate de Spielberg şi insinuate în încasările unor pretendente la titlul de blockbuster precum “R.I.P.D”, “Turbo”, “After Earth”, “White House Down”, “Pacific Rim” sau “The Lone Ranger”. Şi vorbim aici de filme cu staruri de primă mână, explozii de proporţii şi efecte speciale de mare clasă, adică exact genul de titluri de vară care, de regulă, atrag lumea în cinematografe şi au încasări pe măsura numelor de pe afiş. Numai că, din cine ştie ce motive, nici unul dintre aceste filme nu a reuşit să fie un megasucces de box office şi să confirme că îşi pot acoperi din încasări bugetele pantagruelice investite în ele.

 

Să vedem şi cifrele:

After Earthregia M. Night Shyamalan, cu Will Smith; un SF cu un buget de 130 de milioane de dolari, a strâns în cele două luni de la lansare 59.755.050 USD; în ultimul weekend (19-21 iulie) a încasat doar 196.383 USD 

Pacific Rim regia Guillermo del Toro; a avut un buget de 190 de milioane de dolari şi a vândut în cele două săptămâni de la premieră bilete de 16 milioane de dolari; weekend-ul trecut, încasările au scăzut cu 57,1%

R.I.P.Dregia Robert Schwentke, cu Jeff Bridges şi Kevin Bacon; cu un buget de 130 de milioane de dolari, a avut în prima săptămână încasări de 12.691.415 USD; pentru comparaţie, The Conjuring, un horror de 20 de milioane de dolari, a vândut în prima săptămână bilete în valoare de 41,85 milioane de dolari

 “Am constatat că trailerele sunt cea mai căutată sursă de informaţii pentru descoperirea unui nou film” – Google

The Lone Rangerregia Gore Verbinski, cu Johnny Depp; o producţie de 215 milioane de dolari, din care a recuperat în cele trei săptămâni post premieră 81,2 milioane de dolari; la sfârşitul săptămânii trecute, vânzările au scăzut cu 61,9%

Turbo regia David Soren, cu Ryan Reynolds şi Paul Giamatti; o animaţie cu un buget de 130 de milioane de dolari, a încasat în prima săptămână 21.312.625 USD     

White House Downregia Roland Emmerich, cu Jamie Foxx; a costat 150 de milioane de dolari şi a încasat în 4 săptămâni 68.452.875 USD; weekend-ul trecut, vânzările de bilete au căzut cu 61,1%

Sursa: boxofficemojo.com

 

Dar chiar şi aşa, pe termen lung, nu e exclus să ajungă profitabile după ani şi ani de reluări, vânzări digitale sau închirieri, aşa cum s-a întâmplat cu “Waterworld” şi alte eşecuri epice ale unor producţii tot atât de epice.  De aici şi întrebarea: poate să vină salvarea din Big Data? Google a sugerat deja că marile studiouri ar putea prezice evoluţia unui titlu oarecare printr-o rumegare atentă a datelor de căutare, astfel încât să-şi asigure suficient spaţiu de manevră pentru a mai putea transforma o petardă box office într-un succes, fie el şi moderat.

 

Dar cum ar putea funcţiona, concret, un astfel de model? La fel ca şi în cazul multor altor lucruri, oamenii caută în online răspunsul la întrebarea ce film să vadă, şi o fac citind cronici, uitându-se la trailere sau urmărind recomandările făcute de prieteni pe reţelele sociale. Iar datele Google sugerează că ar exista o corelaţie între căutările asociate filmelor şi perfomanţele de box office din primele zile de difuzare – o grămadă de oameni au căutat “Iron Man”, de exemplu, în weekend-ul în care a avut loc premiera celei de-a treia părţi a francizei omonime.

 

După analizarea şi interpretarea căutărilor asociate unor 99 de filme, cei de la Google au concluzionat că 70% din variaţiile de performanţă box office pot fi explicate prin volumul interogărilor de căutare din săptămâna de dinaintea premierei. Ceea ce nu e rău deloc, având în vedere că un model de predicţie perfectă ar presupune o acurateţe de 100%. Iar dacă aruncăm în tot acest amalgam de date şi numărul de click-uri pe reclamele plătite la filme, statisticile cinematografelor şi ceea ce s-ar putea numi “statusul francizei” (audienţa prestabilită a unui titlu James Bond sau a unei producţii Pixar, de exemplu), precizia modelului de predicţie ar putea ajunge la aproximativ 92%.

Trailere vs căutări generale Sursa: Google

Un element-cheie în anticiparea perfomanţelor de deschidere ale unui film par să fie trailerele. “Acestea rămân unul dintre factorii cei mai influenţi în decizia de a vedea sau nu un film. De fapt, am constatat că trailerele sunt cea mai căutată sursă de informaţii pentru descoperirea unui nou film”, arată o analiză Google. Statistic, căutările de trailere pentru un anumit titlu au crescut semnificativ în luna de dinaintea premierei.

 

Pentru cei care se ocupă de promovare, datele de până acum sugerează că un bombardament informaţional  înainte de premieră (preponderent vizual, cu accent pe clipuri şi trailere) poate fi un instrument eficient pentru a asigura un eventual succes de box office. Sau nu!?

 

Dacă e să ne uităm peste semnele de întrebare ale acestei veri, toate au avut bugete serioase de marketing şi au fost promovate à la carte – numai “The Lone Ranger”, de exemplu, a avut 10 trailere, clipuri şi secvenţe din spatele filmărilor postate pe iTunes şi Youtube cu mult înainte de lansarea sa oficială.

De altfel, marea variabilă a ecuaţiilor Google par să fie chiar filmele în sine. Cu alte cuvinte, Big Data poate ajuta marile studiouri să-şi rafineze strategia de lansare a noilor producţii, dar grosul succesului de box office e dictat în cele din urmă de toanele de moment ale publicului şi, de ce nu, de o grămadă de noroc. Nu o dată chior.

Alte articole