Cum am făcut primul proiect de data journalism…

… şi de ce e atât de greu.

Una din pre-vizualizările Excel folosite intern.

 

Das Cloud lansa la sfârşitul lunii trecute Macroscopul, primul proiect de data-journalism din România. Cu riscul lipsei de modestie, e tipul de proiect nou oriunde în lume, pentru că redacţiile care au inclus data-journalismul în fluxul curent de proiecte pot fi încă numărate pe degete  – New York Times și The Guardian sunt printre puţinele titluri cu departamente speciale care fac astfel de produse ce implică o abordare multi-disciplinară de jurnalism, design și programare. Macroscopul a fost realizat de o echipă de şase oameni de la Das Cloud și X3, care au lucrat cot la cot vreme de trei luni. Cosmin Popan, Bogdan Pencea și Remulus Deac de la Das Cloud și Sorin Bechira, Erik Erdőközi și Cătălin Săveanu de la X3. Cum diferă data-journalism-ul de jurnalismul tradițional și ce am învățat noi din acest experiment?

 

 

Cea mai mare parte a materialelor de presă sunt o reacție la ceva public. Au apărut rezultatele financiare pe ultimul trimestru la Apple, presa va reacționa. Președintele a ținut un discurs? Presa va reacționa. A fost lansat un telefon nou? Vor curge review-urile.

 

Apoi, mai există jurnalismul activ, în care omul de media trebuie să nu creadă şi să cerceteze. De multe ori, impulsul unui astfel de demers îl reprezintă o bârfă povestită la o cafea, un ”pont” dat de o sursă. Deezer și Spotify își caută country manageri în România e un pont. Fenomenul de brain drain în domeniul IT nu e atât de acut pe cât se vorbește, un altul. Ambele pot ajunge story-uri de presă. Jurnalistul pornește de la astfel de ipoteze și începe munca de cercetare, să vadă dacă stă în picioare. Şi poate fi mai ușor să oprești un tren din mers decât un jurnalist care caută să-și valideze ipoteza. În data journalism procesul e invers. Investighezi baze imense de date pentru a găsi un fenomen printre cifre. Cercetarea e apriori, astfel că investiția de timp e mai mare, înainte de a știi rezultatul. Când ai găsit fenomenul vei începe să întrebi oameni, specialiști în domeniul respectiv, de ce se întâmplă asta, pentru ca destinatarul final, cititorul, să înțeleagă contextul prin intermediul jurnalistului. În cazul Macroscop, specialiștii au fost din domeniul medical.

 

Un demers de data journalism poate consuma foarte mult timp fără să reușești să descoperi un fenomen nou

 

Trebuie să-ți placă cifrele cel puțin la fel de mult pe cât cuvintele. Vei petrece mult timp cufundat în Excel-uri imense şi-ţi vei drămui cu mare grijă puţinul timp rămas pentru interviuri. În data journalism ești în primul rând un data scientist și abia apoi jurnalist. Asta înseamnă că trebuie să știi să faci tabele pivot și să cunoști foarte bine Excel. La Macroscop am mai folosit Oxygen XML, un program software de editare XML construit de o echipă din Craiova și date de la Media IQ, un serviciu de monitorizare media.

 

Există puține surse bune de date disponibile în România. Căutările oamenilor pe Google sunt una dintre ele. Sinceritatea unei persoane care spune direct motorului de căutare ce vrea să afle e mai mare decât a unei persoane care răspunde la un chestionar, după cum poate fi şi mai precisă – dar asta rămâne deocamdată doar o ipoteză – decât mecanismul complex care preia date statistice macroeconomice pentru a ajunge rapoarte INS sau Eurostat.

 

Faptul că ai în față o tonă de cifre nu înseamnă automat că ele ascund ceva cu valoare jurnalistică. Un demers de data journalism poate consuma foarte mult timp fără să reușești să descoperi un fenomen nou.

 

Apoi, în cazul în care totul se termină cu o vizualizare interactivă, articolul e doar o componentă, nu mai reprezintă finalul absolut. Cum se văd lucrurile din perspectiva echipei de designeri și programatori, puteți afla din studiile de caz publicate de revista de design, development și digital Ctrl-D.

 

Studiu de caz: Macroscop – proces de creație

 

Studiu de caz: Macroscop – proces de dezvoltare

 

Alte articole