Cătușele digitale. Patru pași spre eliberare

O lume cu programe de computer descătușate de tirania marilor corporații, care să poată fi modificate și date la share de oricine, spre oricine. E viziune utopică a lui Richard Stallman, un dizident în epoca “… Don’t Be Evil!”, venit în România pentru a vorbit despre GNU și software liber.

Richard Stallman. Foto: Das Cloud

 

Activist al software-ului liber și programator, Richard Stallman se opune de aproape 30 de ani proprietății programelor de calculator. Crede în libertatea de utilizare, studiere, distribuție și modificare a software-ului. Manifestul său, redactat în cod de programare încă din 1983, se numește GNU Project, un sistem de operare pe bază de Unix, realizat în întregime din software liber.

 

La sfârșitul săptămânii trecute, Richard Stallman a fost invitat la București de către Fundația Ceata, o organizație ce militează pentru libertatea software-ului, pentru o prelegere de două ore despre libertatea programelor și “infamia” marilor corporații IT.

 

Das Cloud a fost prezent în Aula Magna a Facultății de Drept de la Universitatea București și vă prezintă un rezumat al discursului susținut de fondatorul Free Software Foundation.

 

Nu mă dați pe Facebook!

 

Înainte de a începe prelegerea, aș dori să vă adresez câteva rugăminți. În primul rând, dacă faceți cumva poze cu mine, vă rog să nu le postați pe Facebook. Pentru că Facebook este un mecanism monstruos de supraveghere. Dacă postezi o poză a cuiva pe Facebook, oferi în acest fel celor de la Facebook o oportunitate în plus de a supraveghea persoana în cauză. Putem să discutăm dacă postarea unei poze a unui prieten pe Facebook este într-adevăr o atitudine decentă față de acesta, dar acest lucru nu mă afectează pe mine. Însă a pune o poză cu mine pe Facebook, îmi face rău mie personal. Așa că vă rog să nu o faceți. La fel, dacă îmi faceți o poză cu telefonul mobil și vreți să distribuiți copii ale acesteia celor din jur, asigurați-vă că ați șters informațiile despre geo-locație ale acesteia.

 

În al doilea rând, dacă înregistrați această prezentare a mea, în format audio sau video, și vreți să distribuiți mai departe copii ale acesteia, faceți-o doar în formate care sunt în favoarea software-ului liber, precum Ogg Theora. În nici un caz nu folosiți formate precum Flash, Real Player, Windows Media Player sau Quicktime. Dacă le distribuiți pe un website, asigurați-vă că oamenii le pot accesa fără să fie nevoiți să utilizeze nici un fel de script-uri Java non-free. La aceste înregistrări, puneți, vă rog în dreptul licenței: Creative Commons No Derivatives, pentru că aceasta este o prezentare a opiniilor mele personale.

 

”Distincția între software-ul liber și cel proprietar nu este una tehnică, nu face referire la viitorul programelor, la cum funcționează acestea sau cum a fost scris codul lor. Distincția este una etică, socială și politică și tocmai de asta e așa de importantă” – Richard Stallman

Ce înseamnă software liber? Este acel software care îți respectă libertatea și comunitatea din care faci parte. Este free, ca în cazul libertății (freedom). Nu vorbim despre preț aici. Pentru a înțelege termenul de free software, gândiți-vă la free speech, nu la bere gratuită. Termenul corect, prin urmare, nu este programe gratuite. Este un detaliu care nu este foarte important. Ceea ce este important este faptul că aveți libertate în activitățile de computing, la fel cum aveți libertăți esențiale în alte arii ale vieții voastre. Dacă un program nu este liber, îl numim software proprietar non-liber care subjugă utilizatorul (non-free proprietary user-subjugating software).

 

Un program non-liber crează generează un sistem de putere injustă. Un program non-liber este un sistem de colonizare digitală, care ține utilizatorii divizați și neputincioși. Sunt divizați pentru că li se interzice să redistribuie copii și neputincioși pentru că nu au codul sursă. Așa că nu îl pot schimba, nu pot nici măcar studia ceea ce le face acesta cu adevărat fiecăruia dintre utilizatori. Și, de cele mai multe ori, este conceput să facă lucruri nasoale. Prin urmare, software-ul ar trebui să fie tot timpul liber. Ceea ce face un software liber la modul general este să îți respecte libertatea și comunitatea din care faci parte.

 

Patru sfinte libertăți

 

Un program este software liber dacă îndeplinește patru libertăți esențiale. Libertatea zero este libertatea de a rula programul așa cum îți dorești. Libertatea unu este libertatea de a studia codul sursă și de a-l schimba pentru a permite programului să facă computing așa cum îți dorești. Libertatea doi este libertatea de a-i ajuta pe alții să redistribuie atunci când tu vrei copii exacte ale programului. Iar libertatea trei este libertatea de a contribui la comunitatea ta, libertatea de a distribui copii ale programului tău modificat, atunci când vrei.

 

Dacă programul vine cu aceste patru libertăți, atunci vorbim de software liber, pentru că sistemul social al distribuirii și utilizării acestuia este unul etic, unul care respectă libertatea și comunitatea. Dar dacă una dintre aceste libertăți lipsește sau este insuficientă, programul este un software proprietar neliber care subjugă utilizatorul, pentru că impune un sistem social care nu este etic față de utilizatori. Pentru ca aceste libertăți să fie adecvate, ele trebuie să se aplice la toate activitățile cotidiene, inclusiv în afaceri. Ori corporațiile nu sunt oameni și nu li se cuvin drepturi umane. Cu toate acestea, nu este bine pentru o societate să permită unei companiei A să aibă control asupra activităților de computing ale unei companii B. Și compania B trebuie să aibă, deasemenea, control asupra propriilor activități de computing. Prin urmare, software-ul liber se aplică asupra afacerilor, aceste probleme se aplică atât indivizilor, cât și companiilor. Nici unele dintre aceste libertăți nu sunt însă obligativități. Nu vi se cere să faceți nici unul dintre aceste lucruri cu software-ul liber, o faceți doar dacă vreți.

 

Distincția între software-ul liber și cel proprietar nu este una tehnică, nu face referire la viitorul programelor, la cum funcționează acestea sau cum a fost scris codul lor. Acestea sunt doar niște detalii tehnice. Distincția este una etică, socială și politică și tocmai de asta e așa de importantă. Utilizarea unui program liber în societate înseamnă dezvoltare. Fiecare program încorporează cunoaștere, iar dacă este liber, atunci cunoașterea este disponibilă utilizatorilor pentru a o înțelege, pot să mențină, să adapteze și să extindă programul. Utilizarea unui program proprietar în societate nu este echivalent cu dezvoltarea, ci cu dependența, este o dependență față de o anumită entitate, iar asta devine o problemă socială. Atunci când întâlnim software proprietar, trebuie să ne străduim să punem capăt unei astfel de situații. În termeni sociali, acest software proprietar este o capcană. Dacă are caracteristici atractive, acestea sunt, de fapt, momeli. Paradoxal, caracteristicile convenabile ale unui astfel de software nu îl fac mai bun, ci îl fac mai nociv.

”Copiatul nu este furt și în cele mai multe cazuri nu este nici măcar un delict, chiar dacă se numește încălcare de copyright sau violare a unui anume contract” – Richard Stallman

 

Pirați? Doar în Caraibe.

 

Ceea ce ar trebui să faceți este ceea ce fac eu: să refuzați software-ul care refuză aceste libertăți de care pomeneam. Să refuzați, de asemenea, termenii propagandistici, cei pe care dezvoltatorii de software proprietar îi utilizează pentru a demoniza cooperarea în sânul societății. Ei spun că atunci când faci o copie, de fapt furi. De vreme ce ne aflăm într-o facultate de drept, trebuie să spun că asta e o minciună. Copiatul nu este furt și în cele mai multe cazuri nu este nici măcar un delict, chiar dacă se numește încălcare de copyright sau violare a unui anume contract.

 

Acești dezvoltatorii de software proprietar folosesc deasemenea termenul de piraterie. Pirateria înseamnă să ataci nave, ceea ce este un lucru foarte rău, dar sharing-ul este un lucru bun. Așa că ar trebui să numim în acest fel fenomenul. Dacă sunt întrebat ce cred despre pirateria de filme, spun că mi-a plăcut primul film din seria “Pirații din Caraibe”, dar nu și al doilea, pentru că a fost nedrept față de pirați. Ați înțeles, deci, mesajul: folosesc o metodă amuzantă de a respinge punctual acești termei de propagandă. Dacă folosiți această propagandă îi sprijiniți, de fapt, pe cei care fac această propagandă inamică. Învățați, prin urmare, să nu acceptați niciodată “pirateria” ca referință pentru sharing.

 

Adesea, programele proprietare au caracteristici și funcționalități răuvoitoare. Fac lucruri precum spionatul utilizatorilor, restricționarea acestora, există chiar și portițe ascunse prin care permit primirea de comenzi de la distanță pentru a face poate ceva rău utilizatorilor, fără să le ceară permisiunea.

 

Malware-ul Microsoft

 

Există multe pericole rare în viață. Azi e posibil să fii lovit de o mașină, dar probabil că nu ți se va întâmpla, totuși, acest lucru. E un pericol rar. Să fii însă victima unui malware proprietar nu este însă un pericol rar. E mai degrabă o regulă. Aproape oricine folosește software proprietar este victima unor funcționalități răuvoitoare. Să vă ofer câteva exemple. Există un pachet de software proprietar care are are toate cele trei tipuri de funcționalități răuvoitoare: se numește Microsoft Windows. Există funcționalități de supraveghere bine-cunoscute în Windows. Există cătușe digitale care împiedică utilizatorii să facă ce vor cu datele pe care le au pe computerele lor. Deci, Windows este literalmente un malware, un software construit pentru a face rău utilizatorilor. E chiar mai rău de-atâta, pentru că Windows folosește portițe ascunse care permite celor de la Microsoft sau oricui știe cum să utilizeze programul, posibilitatea de a efectueze de la distanță modificări de software. Asta înseamnă că orice funcționalitate răuvoitoare care nu există azi în Windows, ar putea foarte bine să fie instalată mâine.

 

Windows-ul nu este singurul care face astfel de lucruri. Apple are malware-uri deasemenea. Are cătușe digitale, funcționalități care împiedică oamenii. Acestea sunt cunoscute sub numele de DRM, Digital Restrictions Management. Software-ul din produsele Apple este încă și mai rău. Oamenii au găsit numeroase caracteristici ce permit supravegherea. Cei de la Apple au cele mai bine legate cătușe digitale în computing. Apple a fost un pionier în obținerea controlului asupra instalării de programe și aplicații de către utilizatori. Au transformat produsele lor în închisori pentru utilizatori. Cine a spus asta? Chiar utilizatorii, pentru că atunci când au reușit să îndepărteze aceste cătușe digitale, i-au spus jailbreaking acțiunii.

 

La fel e și Flash Player, care utilizează metode de supraveghere și folosește astfel de cătușe digitale. Flash Player-ul e gratuit, dar nu e liber. Vezi asta când dai peste funcționalitățile răuvoitoare pe care utilizatorii nu le pot înlătura. E în vreun fel important faptul că Flash Player este gratuit? Asta înseamnă că Adobe nu cere utilizatorilor să plătească pentru a-i abuza.

 

Angry Birds este, la rându-i, un spyware. Colectează informații despre geo-locație. Multe aplicații pentru smartphone-uri sunt, de altfel, spyware. Play Station 3 e chiar un pionier în zona asta, pentru că restricțiile asupra caracteristicilor programelor pe care le pot rula utilizatorii au fost pentru prima dată folosite în cadrul consolelor pentru jocuri. Cineva a descoperit la un moment dat o modalitate de jailbreaking și a instalat alte software-uri pe consola Play Station, așa că Sony a trimis poliția pe urmele lui. Tocmai de asta, fac apel la boicot la adresa Sony.

 

Mai e și Amazon Swingle (joc de cuvinte pentru Kindle), e-reader-ul, care asta face: îi îndepărtează (to swingle) de libertatea tradițională de a citi o carte. Există libertatea de a putea cumpăra o carte sub anonimat, pe care Amazon și al său Swingle o încalcă. Mai există libertatea de a oferi sau vinde cartea altcuiva după ce o citești. Amazon stipulează prin contract că nu poți deține o carte de la ei și în acest fel nu respectă proprietatea privată. Amazon spune: All of your books are belong to us.

 

Urmăriți întreaga prelegere susținută de Richard Stallman la București în video-ul de mai jos (calitatea nu este excelentă).

 

Alte articole