Citius, ALT-ius, Fortius

e-Sporturile – o industrie old school de gaming hard-core din tastatură, cu turnee mondiale urmărite în streaming de sute de mii de aspiranţi – bat la porțile Olimpului. Până să fie încununaţi cu lauri, cei mai buni gameri din lume s-au întrecut la București într-un e-maraton de două zile cu premii de peste 30.000 de euro.

Tricouri personalizate cu numele jucătorilor, comentatori mai înfocați decât Ilie Dobre. Cine-a spus că e-sporturile nu pot urca în Olimp? Foto: dreamhack.ro

 

4.000 de jucători de sufragerie s-au adunat la Turbohalle, într-un capăt de București, să urmărească 177 de gameri înrăiți din întreaga lume ce s-au caftit în Counter Strike, League of Legends și Starcraft pentru premii de 32.000 de euro.

 

Pentru cei mai mulți dintre noi, jocurile omoară în primul rând timpul. O fată, printre puținele, de altfel, ce ieșise din hala întunecoasă de la Turbohalle să tragă o țigară, crede chiar că unele jocuri provoacă sinucideri în rândul împătimiților. Așa a citit ea la ziar și nu înțelege ce-i cu adunătura asta de băieți cu vârste între 20 și 25 de ani ce-au venit de peste mări și țări să se dueleze într-o feciorească de strategii și shootere fix în București.

 

32.000 de euro – valoarea totală a premiilor puse la bătaie la Dreamhack Bucureşti, 20-21 octombrie

E o lume a băieților cu prea multă adrenalină în buricele degetelor această etapă a campionatului mondial Dreamhack. Vreme de două zile, fetele au venit în bisericuțe și-au stat pe margine tresărind la tastaturi încinse de colegii lor băieți de liceu. Ba nu, mai erau și altele mai mari, îmbrăcate în stil cosplay în tot felul de personaje sexy de prin diverse jocuri, despre care nici ele nu aveau habar prea multe.

 

O bunică, venită cu nepoțelul ei de 14 ani, și-a luat o piatră în gură și-a intrat la Turbohalle, unde sta nedumerită pe-un scaun cu ochii în ecranul cel mare. Acolo se luptau vreo 10 băieți, împărțiți în două echipe, la care nepotul Alexandru se uita cu gura căscată. “Pe primul plan e cartea”, spune bunica, deși adolescentul mărturiseşte timid că speră să joace și el într-o bună zi la un campionat mondial.

 

Galerie foto: Dreamhack

 

Stefano și sexul cu minore

 

2 milioane – estimare a efectivelor complete de jucători români de e-sports

“În România există 2 milioane de jucători de e-sports”, spune Silviu Stroie, președinte al Professional Gamers League, un fel de federație a gamerilor români, și totodată organizator Dreamhack. Stroie se felicită că a pus România pe harta sportului electronic mondial și speră la o ediție și mai dolofană la anul, cu 3 zile de concurs, 6 jocuri în loc de 3 și premii de peste 100.000 de euro.

 

Românii n-au luat weekendul acesta nici un loc întâi, dar s-au plasat pe podium. E greu să fii competitiv la nivel înalt, chiar și când poţi cerne din două milioane de jucători. Când te uiți la echipe de prin Franța, Suedia sau Germania, realizezi că nivelul e puțin altul. Voilà, Song și Sage au concurat pentru o echipă franceză în competiția de Starcraft îmbrăcați în tricouri sintetice, precum fotbaliștii, cu poreclele de joc trecute pe spate. Sage, un sud-coreean ce locuiește în Polonia, a reușit să ajungă în sferturi, dar a luat bătaie de la un polonez. Cei doi se antrenează la distanță unul de celălalt și, împreună cu alți doi colegi, au venit cu tot cu un manager de echipă până la București. Pentru Song a fost primul turneu în afara Franței. Are 22 de ani, face facultatea de farmacie și încă nu știe dacă va deveni gamer profesionist. Joacă 5-6 ore pe zi, dar adevărații campioni petrec și 10, recunoaște el.

 

“Există doar trei jucători în Franța ce câștigă peste 1.000 de euro pe lună. E unul, Stefano, care câștigă și 7.000 de euro pe lună, dar n-a ajuns la București”, îmi spune el. “A scris pe un chat în timpul unui joc, în fața tuturor playerilor, că a făcut sex cu o fată de 14 ani. Cineva a dat copy/paste mai departe și a primit interdicție de a mai juca timp de o lună”. Despre acelaşi Stefano vorbeau și doi români, cătrăniţi că eroul lor, pe care-l urmăresc cu sfințenie în live stream-uri, n-a prins avion de Otopeni.

 

“Există doar trei jucători în Franța ce câștigă peste 1.000 de euro pe lună. E unul, Stefano, care câștigă și 7.000 de euro pe lună, dar n-a ajuns la București” – Song

Mizele sunt mari, aşadar, iar de-a lungul şi de-a latul lumii există deja competiții cu premii de sute de mii de euro. Dreamhack e doar unul dintre turneele unde sume fabuloase merg spre cei mai rapizi jucători. Ca să înțelegem mai bine ce-i mână în luptă peste hotare pe campioni abia trecuți de vârsta majoratului, doar cu o tastatură în spate, Das Cloud a stat de vorbă cu Tomas Hermansson, șeful peste e-sporturi în cadrul Dreamhack. Nu mai joacă Counter Strike de 6 ani, pentru că acum face business, dar știe industria de 14 ani, de când organizează astfel de turnee.

 

De ce ați ales România pentru acest turneu?

 

Sunt mai multe motive, iar cel mai important este faptul că România este o țară cu jucători puternici de e-sport. Nu avut până acum parte de un astfel de eveniment, dar sunt numeroși, gaming-ul este popular, internetul are viteză foarte bună aici.

 

N-am vrut să face un eveniment foarte mare la București, am vrut să ne dăm mai degrabă seama dacă putem oferi ceva pentru audiența din România. Ne-am dat seama că piața de e-sport din toată Europa de Est are o creștere foarte rapidă. Am ales România, pentru că e deja parte din UE.

 

De ce crezi că se întâmplă această creștere rapidă?

 

Acum 20 de ani, economia din această parte a Europei era destul de lentă, exista un mare decalaj între est și vest în ceea ce privește adoptarea tehnologiei. Așa că aici s-a trecut direct la broadband când au apărut conexiunile la internet. Jocurile pe PC sunt foarte populare în țări precum Polonia, Ucraina, România, Belarus.

 

Ai început să te ocupi de Dreamhack acum 17 ani. Cât de diferiți sunt jucătorii de astăzi față de cei din perioada aceea?

 

E o diferență foarte mare. La început, erau întâlniri de câțiva oameni, care veneau cu computerele de acasă, într-un orășel din Suedia, Jönköping, era o distracție de weekend. La sfârșitul anilor ’90, jocurile pe computer au început să crească, în special cele online. De atunci, fenomenul a explodat. În 2004 am stabilit un record mondial, cu peste 6.000 de jucători participanți la un astfel de eveniment. Între timp am ajuns la 21.000 de jucători adunați la un loc, în Suedia.

 

”Poate vom reuși să convingem acceptarea e-sport-ului ca disciplină olimpică. În vreo 10 ani cred că se va întâmpla acest lucru” – Tomas Hermansson

Astăzi, jucătorii sunt mai competitivi decât în trecut. E un joc la fel de social ca până acum, dar competiția joacă un rol mai important. Asta se întâmplă din mai multe motive. Principalul motiv ține de faptul că sunt jocuri ce se joacă ani de zile la rând de către pasionați. Atunci când joci un joc, și ești un mare fan, nu te joci două săptămâni, iar apoi, gata, te plictisești de Counter Strike. Jocurile trăiesc propria lor viață, datorită competiției. Poți să te distrezi jucând Counter Strike vreme de 10 ani, chiar dacă grafica și armele au rămas aceleași. Despre Starcraft 2, am putea spune că s-a mai înnoit, dar în cele din urmă e tot o versiune anterioară, puțin îmbunătățită cu grafice mai bune.

 

Totodată, jocurile de tip e-sport au devenit mult mai integrate conceptului de social. Până atunci erau mai deagrabă single-player, cu o viziune cinematică asupra jocului. Altfel spus, jocurile merg mână în mână cu social media în ziua de azi. Asta pentru simplul motiv că oamenii vor să aiba propria viață socială online.

 

Mai există dispozitivele mobile și ecranale touch screen, devenite tot mai mainstream. Cum se împacă acestea cu jocurile old school, de tastatură?

 

Atunci când vorbim cel puțin de latura profesionistă a acestor jocuri, acestea sunt puțin cam conservatoare. De aia noi jucăm mai mult Counter Strike, care a fost lansat în 1999, și nu jucăm Call of Duty sau Battlefield, care au grafică mult mai bună.

 

Pe de altă parte, acești jucători au de multe ori o înțelegere mai bună a jocului de cât o au uneori chiar dezvoltatorii acestor jocuri. Toate celelalte jocuri, fie că sunt de tipul Wii sau Angry Birds, sunt acolo pentru ca oamenii să mai omoare din timpul lor, nu sunt dedicate competiției, ca în cazul Starcraft, League of Legends sau Counter Strike.

 

Cam câți jucători profesioniști care câștigă un salariu lunar există în lume în acest moment?

 

Tomas Hermansson. Foto: Twitter.com

Sunt de ordinul miilor. Majoritatea sportivilor din Suedia nu au însă un salariu lunar.

 

De ce e nevoie ca să fii un bun jucător?

 

În primul rând trebuie să ai un talent la a lua decizii rapide, la a gândi strategic. Mai e nevoie și de muncă multă, de antrenament. Un factor important, care e adesea uitat: trebuie să fii o persoană socială. Dacă nu ai prieteni online, cel mai probabil nu te vei descurca prea bine nici offline.

 

Există diverse stereotipuri legate de gameri. Se crede despre ei că beau doar cola, sunt grași și stau tot timpul închiși în casă. Dacă te uiți însă la jucătorii profesioniști, vezi că lucrurile stau pe dos. N-ar putea fi competitivi dacă ar duce o viață dezordonată.

 

Mai trebuie, bineînțeles, să cauți sponsori, să participi la mini-turnee. Nu ajungi pe scena principală din București dacă nu ai trecut prin toate astea.

 

Se trec anii de Counter Strike în CV? La ce sunt buni mai apoi în viață?

 

Da, desigur. În primul rând sunt companiile din acest domeniu care angajează astfel de jucători profesioniști pentru a le cere sfaturi despre cum să arate următoarele tastaturi sau mouse-uri.

Mai sunt și companii care nu-s din domeniu, dar caută calități de gameri. În Suedia, de exemplu, s-au angajat controlori de trafic

la aeroporturi ce aveau experiență în gaming. Trebuie să iei decizii rapide, să te descurci printre atâta tehnologie din jur. Dacă poți face 400 de acțiuni pe minut în Starcraft, e clar că te descurci și în rol de controlor de trafic.

 

La fel, dacă conduci o echipă de 40 de oameni în World of Warcraft, sunt șanse mari să fii un bun lider și în viața reală.

 

Care sunt trendurile din e-sports pentru următorii 5 ani?

 

Live video streaming. Nu doar că pui capturi video cu misiunea pe care o duci într-un joc, dar poți să faci și streaming online. Noi transmitem direct toate jocurile de la acest turneu, așa că toată lumea poate să le urmărească de acastă. Lumea jocurilor e atât de mare, încât nu mai trebuie să fii tu un jucător foarte bun, e suficient să fii spectator. Când eram mic, eu mă uitam la fratele meu mai mare cum se juca, acum pot să mă uit la alți jucători online, de pe orice meridian al planetei. E la fel de distractiv ca un meci de fotbal sau de tenis atâta timp cât înțelegi ce se petrece în joc. E tot mai ieftină banda pentru streaming. Acum câțiva ani erai ruinat dacă mergeai la Akamai pentru astfel de servicii.

Free to play. Tot mai multe jocuri sunt în clipa de față gratuite. Dar odată intrat în joc, sunt lucruri pe care trebuie să le cumperi, eu le spun bling-bling, e vorba de anumite haine, anumite arme. Știți probabil de industria de gold farming din China.

Tot mai mai mainstream. Vom vedea tot mai multe ligi naționale în tot mai multe țări. Poate vom reuși să convingem acceptarea e-sport-ului ca disciplină olimpică. În vreo 10 ani cred că se va întâmpla acest lucru. Au avut deja loc discuții cu Comitetul Olimpic Internațional, pentru organizarea unor competiții de promovare olimpică a sporturilor electronice. Într-o societate informațională e nevoie de apariția unor noi sporturi, pentru că cel mai probabil se va juca fotbal încă 100 de ani de acum înainte, dar e nevoie și de alte sporturi. Să joci fotbal încă 100 de ani de acum înainte nu este un semn de progres la nivel de societate.

 

Plănuiți un alt event aici, la anul?

 

Da, tot în octombrie, unul mai mare. Vrem să avem câțiva mii de spectatori data viitoare.

 

Pentru înregistrarea video a celor două zile de competiție, un video maraton de 11 ore mai jos:

 


Watch live video from Official DreamHack Stream on TwitchTV

Alte articole