Harap Alb II.0: The Revival

Dormeai tu mult şi bine, Harap Alb, de nu… Peste 10.000 de români așteaptă pe Facebook continuarea aventurilor lui Harap Alb în versiune BD. Deocamdată, li se servesc cu lingurița frânturi de isprăvi de basm încadrate de bule, dar “Harap Alb continuă…” pe un nou suport.

Foto: harapalbcontinua.ro

 

“Se vede că este solomonit, întors de la țâță, sau dracul mai știe ce are de-i așa de primejdios”. Cu arhaisme, regionalisme și vorbe oleacă deocheate – așa-l descrie Ion Creangă pe cerbul bătut cu pietre nestemate pe care Harap Alb trebuie să-l răpună la porunca Spânului.

 

Erou de basm prăfuit din amintirile copilăriei şi dat uitării sub tirania pop cult a lui Harry Potter sau Frodo “Lord of the Rings”, Harap Alb capătă acum o nouă viață, asemeni ghijoagei urâcioase ademenită de tava cu jăratic. Se-ntâmplă într-o revistă de benzi desenate, cu teasing la foc mocnit pe Facebook și pe un site dedicat; o revistă în care graiul dulce moldovenesc al lui Creangă va trebui tradus în cuvinte hype, pe care să le savureze şi cetitorii weburilor noastre. E provocarea la care s-au înhămat Mihai Ionașcu, Octav Ungureanu și Andrei Moldovan, cei trei ursitori care vor să ducă povestea fiului de crai acolo unde nici măcar cu gândul Creangă nu s-ar mai fi avântat.

 

Că dacă n-ar fi, Das Cloud nu v-ar mai povesti.

 

Să-ncepem cu-nceputul şi spunem că nici unul dintre ei n-a mai făcut până acum bandă desenată de cursă lungă. Mihai Ionașcu, scenarist şi finanţator al proiectului, are doar experiența de presă, însă se declară consumator avid al benzilor desenate de peste 20 de ani. Octav Ungureanu, cel care scrie story board-ul, are vechime în branșă, dar a desenat doar strip-uri cu Smoking Cool Cat și se ocupă de revista de benzi desenate Comics – “Dincolo de faptul că desenez, încerc să împing domeniul acesta. De aia am făcut și revista Comics. Revista “Harap Alb continuă”… a fost un pas în direcția asta. Acum un an ne-am întâlnit și am zis să facem o revistă de benzi desenate”. Nici măcar desenatorul clujean Andrei Moldovan nu are o experiență de rutină în desenatul la foc continuu de super-eroi, dar a fost, totuși, ilustrator la o revistă de bandă desenată ungurească. Dar chiar şi aşa, echipa îşi propune să scoată lunar câte un nou episod de 40 de pagini cu Harap Alb and Co., în format de buzunar.

5.000
Tirajul individual al primelor cinci numere ale revistei “Harap Alb continuă…”

 

Desenatorul a fost cel mai dificil de găsit, mărturisește Mihai Ionașcu. “Am căutat o grămadă de timp desenator pentru “Harap Alb continuă…”, pentru că am vrut de la bun început să avem o publicație profesionistă, așa cum găsești în locurile în care se vinde BD, în locurile în care se vinde și se caută BD, unde e o industrie. În Franța, și-n America, și-n India, și-n Japonia. Așa că am căutat pe cineva care să îl deseneze pe Harap Alb așa cum ni l-am imaginat noi. Adus în realitatea imediată. Nu cu ițari și cu opinci, așa cum se gândește toată lumea. Mulți îl văd pe Harap Alb cu ițari și cu cojoc, deși Creangă e cât se poate de clar când spune fiu de crai. Fiu de crai e un prinț, iar prințul își permitea haine mai bune decât opinci, chiar și pe vremea lui Creangă”.

 

Creangă şi bule

 

În timpul în care Mihai povestește despre dificultățile pe care le întâmpină ca investitor într-un proiect nu tocmai des întâlnit pe piața editorială din România, pe un scaun alăturat, Octav desenează un Freddy Mercury, căruia Daidur îi transmite urări calde cu ocazia zilei de naștere. Botezat așa de trioul Ionaşcu-Ungureanu-Moldovan, tatăl lui Gerilă e prizonierul unor barbari. E unul dintre personajele care va apărea, cel mai probabil (nu mi se dezvăluie), în primul număr al revistei. În paralel cu povestea lui Creangă, ce va fi epuizată în trei episoade, Octav, Andrei și Mihai lucrează la istorii separate, ale originii personajelor care îl însoțesc pe Harap Alb. Și care vor continua mai apoi saga lăsată moștenire de Ion Creangă în 1877.

 

“Acesta e primul episod, care apare în primul număr, și care va fi însoțit de povestea originilor lui Gerilă”, îmi spune Mihai, care-mi pune sub nas o formă tipărită inițială a primului număr din revistă. E pe foaie A4, color, însă nu e printată față-verso și e legată în grabă doar în câteva puncte pe margine. “Ești primul care vede cum arată banda desenată în format tipărit”, îmi mărturisește el. “În numărul doi, continuăm cu povestea lui Creangă, alături de povestea unui alt personaj. După numărul patru, poveștile se vor intersecta. Toate poveștile personajelor secundare ale lui Creangă se termină practic acolo unde se întâlnesc cu Harap Alb. După episodul cu numărul patru, toate poveștile lor continuă împreună. După care pot avea aventuri împreună în liniște, pentru că toată lumea va știi de unde au apărut”, dezvăluie Mihai ambiția noilor stăpâni ai lui Harap Alb.

”Realizarea unui episod obișnuit durează aproximativ o lună. Episodul unu a durat un an și jumătate” – Mihai Ionaşcu

 

Ca să înțeleg și mai bine cum s-a ajuns la forma aproape finală a primului număr din revistă, mi se mai pune în față și story board-ul făcut de Octav, de la care Andrei a trebuit să pornească. Cadrele înșirate pe coloane, unul sub celălalt, îi pregătesc setting-ul desenatorului de la Cluj. “Andrei ne dă asta”, îmi arată Mihai, un desen în alb și negru, “după care desenele merg la un colorist, care pune culoare de bază, după care se întorc la Andrei pentru retușuri de culoare. După care vin la noi, unde Octav pune bulele de text finale și efectele sonore cu Bam, Puf”.

 

Gerilă, acest Mister Freeze

 

Pentru că Ion Creangă nu s-a obosit foarte tare să descrie pe-ndelete background-ul eroilor care-l însoțesc pe Harap Alb (cei cinci magnifici Setilă, Păsări-Lăți-Lungilă, Gerilă, Flămânzilă și Ochilă, precum și fata împăratului Roșu), noii BD-povestitori au trebuit să le recreeze trecutul. Le-au dat nume din popor, după același calapod după care Batman sau Superman au parte de backup de la oameni de zi cu zi (vezi Bruce Wayne și Clark Kent): Flămânzilă e Lardea, Gerilă e Miron, Setilă e Mîrza și așa mai departe (lista completă a personajelor poate fi găsită aici, pe pagina de Facebook).

 

Asemănarea cu rețeta de succes americană brevetată de DC Comics și Marvel merge încă și mai departe, doar nu te apuci să inventezi apa caldă când modelele de super eroi sunt la îndemână. Iar personajele lui Creangă se pupă de minune pe alocuri cu super-eroii de peste Ocean, insistă Mihai: “Poți înțelege din ce scrie Creangă că Gerilă e exact ca Mister Freeze. Nu e nici o diferență. Păsări-Lăț-Lungilă se întinde ca un elastic, exact ca Mister Fantastic. După unii gânditori, personajele din povestea lui Creangă sunt aspecte ale aceluiași erou, Harap Alb. După alți gânditori, sunt aspecte ale naturii. Depinde la cine vrei să aderi ca opinie. Când faci o bandă desenată e însă esențial ca personajele să aibă o viață independentă. Și atunci lucrurile astea au trebuit inventate cumva, de acolo au apărut poveștile lor”.

Fata împăratului Roșu a primit super-puteri de vrăjitoare. Foto: harapalbcontinua.ro

 

Un an și jumătate de moșit

 

Data apariției primului număr din “Harap Alb continuă…” nu este încă bătută în cuie. Tot ce se poate spune este că se va-ntâmpla “în curând”. Mai sunt multe lucruri de pus la punct, explică Mihai, care dezvăluie că, deocamdată, sunt planificate primele cinci episoade. “Un episod obișnuit durează aproximativ o lună. Episodul unu a durat un an și jumătate. Înainte să te poți apuca să desenezi personajele, trebuie să te uiți după lucruri care să nu fie ca nuca în perete. Armele pe care le are Harap Alb sunt inspirate din arme vechi tracice. Decorațiile de pe îmbrăcăminte, castele sau blazoane, sunt inspirate din lucruri locale, în unele cazuri românești, în unele cazuri mai vechi decât cele românești. Și atunci pentru toate lucrurile astea trebuie cercetare înainte”.

 

De îndată ce Harap Alb cel nou va merge ca uns, editorii speră la o frecvență lunară a apariției revistei. Pentru aceste prime cinci numere, care vor fi scoase fiecare în 5.000 de exemplare, Mihai Ionașcu a scos din buzunar 50.000 de euro. Publicul viitoarei reviste e împărțit în două, spune el: “O parte sunt tinerii de liceu și facultate, iar ceilalți sunt nostalgicii crescuți cu Pif și alte benzi desenate franțuzești, care apăreau greu și erau niște comori pe care le păstrai în cutiuță”.

”Apoi dă, tată, omul e dator să se încerce. Am să pornesc și eu într-un noroc și cum a da Dumnezeu!” – Harap Alb, 1877

 

Până la merchandising și ecranizări à la Hollywood mai e cale lungă și vise multe de dormit, spune tot el. “Tot omul e dator să viseze. E foarte dificil să vinzi o jucărie cu Harap Alb atâta vreme cât Harap Alb nu e suficient de popular. La un moment dat, când va fi suficient de popular, o să ne gândim la treaba asta. În acest moment sunt vise, nu că nu ne-ar plăcea. Și ecranizarea lui Harap Alb e un vis foarte frumos, dar numerele ne interzic acest lucru în acest moment. Nu sunt suficient de mulți oameni care să plătească un bilet. Un film cu Harap Alb s-a mai făcut (vezi De-aș fi Harap Alb, făcut în 1965). Eram comuniști, erau fonduri alocate pentru așa ceva. În clipa de față o casă de filme trebuia să se gândească la profit, lucru care nu conta pe vremea aia.”

 

Să pornim, deci, spre împărăție, Dumnezeu să ne ție, că cuvântul din poveste, înainte mult tocmai nu mai este.

Alte articole