Balena moartă din satul olimpic

Twitter este oficial cel mai mare dintre marii frați ai acestor Jocuri Olimpice. Conturi suspendate, sportivi lăsați la vatră pentru ciripituri rasiste, ură în 140 de caractere descărcată asupra sportivilor nepremiați. Cam mult chiar și pentru cele mai sociale jocuri din istoria olimpică.

Foto: 2oceansvibe.com

 

Pe măsură ce Twitter încearcă să evolueze dintr-o rețea de informații în timp real într-o entitate media comercială de milioane de dolari, compania trebuie să facă față conflictelor inerente dintre aceste două ţinte. Iar suspendarea contului deținut de jurnalistul Guy Adams este un simptom al acestui conflict, este de părere Mathew Ingram de la Gigaom.

 

În ceva mai mult de 140 de caractere, jurnalistul Guy Adams, corespondent pentru The Independent, s-a trezit cu contul de Twitter suspendat fără nici o avertizare, după ce a făcut câteva remarci critice pe rețeaua de socializare față de transmisiunile NBC ale Jocurilor Olimpice. Unul dintre tweet-urile jurnalistului l-a vizat pe Gary Zenkel, președintele NBC Olympics, a cărui adresă de e-mail a făcut-o publică pentru ca twittosfera să îi trimită mailuri de nemulțumire.

 

Twitter a alertat NBC-ul și s-a oferit să explice televiziunii cum pot cere suspendarea contului lui Adams. La scurt timp, Twitter s-a prins de gafa făcută, a repus contul în funcțiune și și-a cerut public scuze. Chiar și așa, răul a fost comis, iar compania – recunoscută de altfel drept un pionier al promovării libertății de exprimare în social media – s-a ales cu o bilă neagră. Libertata de exprimare va da piept cu interesul comercial al Twitter și pe viitor, crede Ingram de la Gigaom: “Pe bună dreptate sau nu, se pare că utilizatorii Twitter par să privească reacția față de cazul Adams ca pe dovadă că libertatea de expresie poate fi încălcată în detrimentul intereselor comerciale”.

”Se pare că utilizatorii Twitter par să privească reacția față de cazul Adams ca pe dovadă că libertatea de expresie poate fi încălcată în detrimentul intereselor comerciale” – Mathew Ingram, Gigaom

 

Rețelele sociale au urcat pe podiumul olimpic mai hotărâte decât au făcut-o la precedentele jocuri. Iar libertățile de exprimare, mai bine sau mai prost înțelese, au ieșit la iveală, tweet după tweet, cu urmări dintre cele mai dezastruoase.

 

Politica nu ține cu sportul

 

Trecut recent de o jumătate de miliard de conturi active, Twitter a început să facă vâlvă prin satul olimpic încă din primele zile de concurs. Chiar și cu 50.000 de conturi active în România, e greu să treci cu vedere ciripitul din ro-twittosferă, mai ales dacă te numești Victor Ciutacu sau Mircea Badea, ai mii de followeri şi o ataci pe laureata cu argint la judo, Alina Dumitru – “Idoliţa snobilor cu acces la net, Alina Dumitru, e vexată că n-au sunat-o nici suspendatul, nici interimarul. Deci nu votează, nu se bagă” (Ciutacu); “O doare mâna cu care votează pentru că a bătut-o brazilianca la zero” (Badea) -, pentru că a recunoscut că nu va merge la referendum.

 

Cum sportivii români nu au o prezență substanțială pe rețelele sociale, sunt mai puţin expuși frustrărilor de tot felul venite dinspre cei care stau comod în fotoliu și chibițează de zor pe margine contra-performanțelor. Prezența în rețelele sociale îți ia mult timp, explică pentru Das Cloud motivele pentru care sportivii nu cochetează cu social media Cristian China-Birta, un twitterist influent în România și totodată deținător al platformei sportlocal.ro. “Poate pentru că există idioții de serviciu 2.0 care înjură, scuipă și distrug de la tastatură, iar asta poate fi o barieră psihică de nedepășit pentru unii sportivi. Poate pentru că nu au conștientizat încă ce lucruri frumoase se pot face în social media când ai un brand aspirațional așa cum este brandul unui sportiv. Asistăm însă la trecerea de la prezența în social media ca un nice to have la un must have. Pentru toate brandurile, inclusiv cele personale”.

 

Sportivi din alte țări, mai activi în social media, au încasat castane gratuite de la “fanii” lor direct pe Twitter, și asta mai ales când lipsa performanței unui co-național a devenit frustrare individuală pentru un twitterist sau altul. Este cazul săritorului la trambulină britanic Tom Daley care s-a trezit luat la bani mărunți pentru că nu s-a clasat la finalul concursului olimpic decât pe locul 4. Un așa-zis suporter s-a gândit să îl apostrofeze pe Twitter: “L-ai părăsit pe tatăl tău, sper că știi asta”, cu referire la moartea acestuia în 2011. Daley a răbufnit tot pe Twitter, numindu-l idiot pe cel care l-a atacat.

 

Insulta care trimite acasă

 

Slavă Reţelei, reacţia sa nu a fost taxată de comitetul olimpic britanic. Însă atacuri publice pe Twitter ale unor sportivi au fost aspru sancționate în alte ocazii, chiar la aceste Jocuri Olimpice. Atleta greacă Voula Papachristou a fost trimisă la plimbare de către echipa olimpică elenă încă înainte de startul oficial al competiției, după ce a postat pe Twitter un mesaj rasist: “Cu așa mulți africani în Grecia, țânțarii de Nil vor putea avea, în sfârșit, mâncare de acasă”.

 

Aceeași soartă a avut-o și fotbalistul elvețian Michel Morganella, care a ales de cuviință să se răzbune pe coreenii care i-au învins echipa cu un tweet plin de resentimente. Morganella i-a numit pe asiatici “retarzi handicapați mental”, trei cuvinte dure, care l-au trimis pe sportiv acasă cu primul avion. Mai norocoasă a fost o altă jucătoare de fotbal, portarul SUA Hope Solo, care nu a fost penalizată de echipa sa pentru că s-a apucat să critice prestația comentatorilor sportivi ai NBC. “Păcat că nu avem comentatori care să reprezinte mai bine echipa și să știe mai multe despre jocul de fotbal”, a spus goalkeeper-ul SUA, care a scăpat doar cu o discuţie lămuritoare cu antrenorul său.

 

Brandingul personal se face în zilele noastre, vrem sau nu, și în social media. Între a nu folosi Twitter-ul de teama față de tehnologie și de trollii care vin la pachet și abuzurile rasiste ale sătenilor din satul olimpic, social media rămâne încă o armă cu dublu tăiș pentru sportivii. Care cere și ea, ca orice disciplină, sportivă sau nu, ceva antrenament pentru a fi stăpânită așa cum se cuvine.

Alte articole