Singurătatea IT-istului de cursă lungă

O zi întreagă de configurat o rețea informatică. Numai cu salată, apă și un cristal de cuarț pe post de porte bonheur. Petru Alexandru Țiclea a reușit asta și a trecut primul linia de sosire din cei 20.000 de IT-iști reuniți de Microsoft la Imagine Cup.

Petru Alexandru Țiclea. Foto: Microsoft

 

Îl știam de Petru de pe vremea când lucra la Realitatea TV, unde se ocupa de întreaga rețea de computere a televiziunii de știri. Nu m-am mirat prea tare când tânărul de 27 de ani care reușise să țină pe picioare ditamai sistemul informatic s-a întors din Australia cu premiul cel mare de la secțiunea IT Challenge a concursului mondial Imagine Cup, organizat de Microsoft.

 

Imagine Cup, una dintre cele mai mari competiții tehnologice dedicate studenților, a aliniat la start în cei 9 ani ai săi de existentă peste 1,4 milioane de tineri din întreaga lume. Tema ediției din acest an, a cărei finală s-a desfășurat la Sydney, a fost “Imaginați-vă o lume în care tehnologia ajută la rezolvarea celor mai dificile probleme”. “Mi-aș fi dorit să existe Imagine Cup în perioada tinereței mele. Această competiție ajută oamenii să vadă cum poate să schimbe software-ul lumea”, spunea fondatorul Microsoft, Bill Gates. Din acest punct de vedere, Petre Alexandru Țiclea se poate considera mai norocos decât însuși Marele Bill.

 

Epopea tânărului bucureștean a început în urmă cu doi ani, când a decis să renunțe la orice job pentru a-şi pregăti pregăti full time participarea la Imagine Cup. A ratat finala de anul trecut, dar s-a ambiționat și s-a întors glorios în țară. Abia sosit de la Antipozi, Petru nu s-a acomodat cum trebuie încă cu fusul orar românesc, dar chiar și așa studentul-campion a acceptat invitația Das Cloud de a povesti cât de dificil a fost drumul până la Sydney. G’day, mate!

 

Ce-a presupus acest IT Challenge?

 

La Imagine Cup sunt două mari categorii de concurs: una pentru crearea de software pentru dezvoltatori, iar apoi pentru crearea de software pentru infrastructură. Altfel spus, una pentru dezvoltarea de soft și una pentru implementarea acelor soluții corporate. Aceasta din urmă înseamnă crearea de mesagerie instant, de email, găzduire de pagini web, cam tot ce ar avea nevoie o organizație pentru a-și desfășura activitatea.

 

Eu am participat la secțiunea IT Challenge. Pentru a accede în finală, a trebuit să trec de trei etape. O primă etapă de teste grilă, care s-a desfășurat online, în intervalul octombrie – martie. Concurenții aveau nevoie de 50% din punctajul maxim pentru a trece în faza a doua. Inițial au fost înscriși 20.000 alături de mine în această competiție.

Nu știu cum s-au pregătit alții, dar la mine a fost așa de doi ani: mi-am pus în minte să ajung în finală. Ce trebuie să fac? Mi-am luat un munte de cărți, am scotocit pe net, am văzut experiențele altora în concursuri și mi-am zis: la Sydney mă opresc!

 

În faza a doua ni se propunea un studiu de caz legat de o organizație mondială non-profit, care dorea să susțină dezideratele ONU privind dezvoltatea lumii a treia. Noi trebuia să venim cu o soluție tehnică pentru necesitățile lor de business. Să le oferim conectivitate la internet, să le oferim servicii de email, de colaborare prin intermediul calendarelor, partajare de fișiere, servicii găzduite în sediul organizației și undeva în cloud. Conta foarte mult să argumentez ce software folosesc și de ce, precum și modul de implementare, pentru ca acele produse software să se îmbine perfect pentru a îndeplini cerințele. Am așteptat vreo 25 de zile până s-au anunțat finaliștii. Din acele proiecte s-au selectat primii șase. Rămăseseră câteva mii de concurenți.

 

A urmat faza a treia, unde au intrat în jurizare 140 de proiecte. Studiul de caz a trebuit trimis până la sfârșitul lui martie. La începutul lui mai s-au afișat rezultatele la faza a doua și au fost admiști primii șase. Un român, un singaporez, un egiptean, un francez și un german. Am fost invitați pe data de 9 mai să participăm online, fiecare din ce locație vrea într-un laborator virtual.

 

Tu de unde ai participat?

 

Eu am ales să particip de acasă. Se dădea acces pe serverele Microsoft dintr-un data center și ni se propunea un scenariu pe care trebuia să-l implementăm efectiv. Ne-au lăsat la dispoziție 24 de ore. La fiecare patru ore exista un milestone. Ei verificau dacă am progresat și dacă ne pot ajuta cumva să trecem mai departe în implementare. La final se vedea doar dacă funcționează, ne-au închis accesul la acel data center și au verificat. Ne puneau să trimitem mail: dacă mailul ajungea, era ok. Au fost și 25 de probleme de rezolvat, eu am făcut 24. Au zis “Uau”, m-au întrebat cu ce mă ocup, dacă am mai participat, chestii de genul ăsta.

 

Pe 25 mai s-au anunțat primii trei, din cei șase au rămas jumătate. Nu s-au anunțat rezultatele finale, dar am primit invitația la Sydney, la premiere. În ultima zi de la Sydney urma să fim anunțați pe ce loc am ieșit. Sydney a fost mai mult plimbărică.

 

Care este secretul pentru a câștiga un astfel de maraton?

 

Cunoștințele tehnice nu trebuiau să fie extrem de profunde, dar domeniul e foarte vast. Nu erau chestii rocket science, dar erau foarte multe cunoștințe care trebuiau aplicate într-un timp foarte scurt. Trebuia să ai o viziune de ansamblu, asta o contat cel mai mult. Punctajul între noi cei șase a fost foarte strâns la final, diferențele au fost doar de un punct-două între fiecare dintre noi.

 

Cât a durat efectiv finala?

 

Au fost 24 de ore, dar pe fusul SUA de vest. Am început la două noaptea și am terminat a 5 dimineața a doua zi. S-a oprit la două, dar am așteptat după aia fiecare pentru jurizare. Au fost în total 28 de ore. Am antrenament pentru așa ceva, nu a fost chiar mult. Am avut nevoie doar de apă, salată și cuarțul de cristal care îmi poartă noroc.

 

În juriu au fost șase judecători, care trebuiau să acopere intervalul de 24 de ore, plus să facă jurizarea la final.

 

E prima dată când participi?

 

Am participat și anul trecut, dar n-am intrat în finală. Am trecut de prima etapă. După feedback-ul primit atunci, cred că m-am clasat în primii 10.

 

De ce crezi că ai fost mai bun acum decât anul trecut?

Au fost în total 28 de ore. Am antrenament pentru așa ceva, nu a fost chiar mult. Am avut nevoie doar de apă, salată și cuarțul de cristal care îmi poartă noroc.

 

Am acordat mai multă atenție la detalii. Anul trecut, m-am gândit că “Lasă, se prind ei de ce-am vrut să spun”. Anul acesta am fost mult mai explicit și am mers pe ideea că dacă e o portiță pe care o depistez și o las, altul poate să o exploateze. Anul trecut a fost și prima experiență. După aia am învățat niște lecții și le-am aplicat cu succes în proiectul următor. Dar ca și cheie: studiu și iar studiu. Nu e nici o “chestie rachetă”, decât că trebuie să citești un teanc de cărți și să ai foarte mult timp să experimentezi. Nu știu cum s-au pregătit alții, dar la mine a fost așa de doi ani: mi-am pus în minte să ajung în finală. Ce trebuie să fac? Mi-am luat un munte de cărți, am scotocit pe net, am văzut experiențele altora în concursuri și mi-am zis: la Sydney mă opresc!

 

De ce e important premiul acesta?

 

Odată că m-a forțat să acopăr toată materia, să însușesc cunoștințele despre produsele respective. Apoi mai e și vizibilitate în IT, în comunitatea Microsoft. Și excursia în sine a fost un motiv. Premiul a fost 8.000 de dolari, pe care nu i-am primit încă. O parte se duc pe investiția pe care am făcut-o: a trebuit să mă las de job-ul full time, să cumpăr cărți, să închiriez servere, să particip la conferințe. Toți banii ăștia se întorc cumva tot în pregătire.

 

Ce lucrai înainte?

 

Lucram la Realitatea TV, făceam configurare de servere. Acum sunt student la Facultatea Româno-Americană, studiez managementul. E o a doua parte a preocupărilor mele. Odată sunt cele IT-istice, apoi cele organizatorice.

 

Ai făcut și studii în domeniul IT?

 

Am făcut un an la Universitatea din București, la Informatică. A fost frumos, dar după aia m-am ocupat de altceva.

 

Ți-a folosit la ceva școala făcută?

 

Învățământul românesc e bun prin prisma faptului că mai are așa, niște vârfuri. E o chestie de voință individuală. Orice român e mai bun decât orice american. Dar oricare doi americani sunt mai buni oricare doi români.

 

Ce-ar însemna pentru tine o carieră ideală în IT?

 

Mi-aș dori să fiu un fel de one-man show până la un anumit nivel: eu gândesc soluția și alții o pun în practică. E o chestie mai mult de design și mai puțin de șurubărit. Ceea ce implică viziunea globală asupra întregii activități dintr-un departament de IT și ce produse trebuie folosite. IT-ul e al doilea motor după cel financiar într-o firmă. Fără IT, lucrurile se mișcă mult mai greu.

 

Unde vezi tu viitorul cloud-ului?

 

Rămânem la hârtie și soluții analogice în măsura în care reglementările unei țări o cer. Restul se poate face online. Într-adevăr, cred că omului, ca ființă, îi e mult mai ușor să folosească hârtie, cărți printate, decât e-book-uri, dar se adaptează. La cloud, direcția pe care o văd eu e ca totul să se integreze. Totul cu totul. Toate aplicațiile de pe internet să se integreze între ele. Eu am telefon și îmi sincronizez contactele de pe Facebook, pun pozele din alte rețele de socializare, mailurile le iau din cu totul alt loc. Dar mă loghez cu aceleași date și folosesc un singur serviciu care le integreză pe toate.

 

Ce-am făcut noi în 24 de ore se face în câteva luni, pentru că sunt tot felul de documente care trebuie redactate, lucruri care se verifică. Pentru că se merge pe ideea că faci o dată și va merge forever.

 

Sub aripa Microsoft

Echipa Complex, câștigătoare a locului al II-lea la secțiunea Windows Azure Challenge. Foto: Microsoft

 

Încă de la a doua ediție Imagine Cup, desfășurată în 2004 la São Paolo, Brazilia, România a urcat pe podiumul competiției organizate de Microsoft. O echipă de la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași câștiga atunci locul 1 la categoria Short Film. La secțiunea IT Challenge, unde a triumfat anul acesta Petru Alexandru Țiclea, România are o bună tradiție: un loc 1 în 2009, câștigat de Cosmin Ilie, respectiv alte cinci clasări pe podium de-a lungul timpului. Anul acesta, pe podiumul de la Sydney au urcat și alți români: echipa Complex (Bogdan Bondor, Cristian Roșu și Paul Sucală) a câștigat locul al II-lea în cadrul secțiunii Windows Azure Challenge; echipa Ave (Alecsandru Grigoriu și Victor Porof) s-a clasat între primele 10 echipe din lume la Games Design; Echipa IQube s-a clasat între primele 20 echipe din lume la secțiunea Software Design.

 

Alexandra Armeanca, Consumer & Digital PR Lead la Microsoft, explică ce se întâmplă cu laureații români ai acestui concurs: “Sunt foarte mulți studenți care câștigă. La IT Challenge e un singur participant, pe când la Software Design, de exemplu, sunt echipe de câte cinci și n echipe care câștigă. Echipele care câștigă intră automat în programul nostru de start up-uri, unde au acces gratuit la tehnologia Microsoft timp de 18 luni. Pot dezvolta o soluție pe care să o marketeze apoi. Noi îi ținem aproape. Unii ajung chiar să lucreze la Microsoft”.

Alte articole