Bani

În orice revistă, ziar sau gazetă economică ce se respectă, problema finanțării este cap de afiș lunile acestea.

Credit: Michael Chereda

 

Chiar purtând ochelari de cal tot îți sar în față un titlu grav sau o paranteză dintr-un articol despre problemele create de lipsa finanțării bancare ori de lipsa investitorilor ori de lipsa finanțărilor pentru guvern. După sensibilitatea vizuală interesată a fiecăruia. Guvernul se agită pentru a găsi finanțare pentru proiectele sale, ministerele șuieră sub povara finanțărilor, patronii abia mai trăiesc fără ele, studenții, elevii și sugarii fac și ei ce pot pentru a supraviețui (în lipsa finanțării, evident).

 

Oare de ce toată discuția este focalizată pe partea de finanțare? Probabil că sunt multe explicații valide. Plecând de la situația economică generală, atât la nivel local cât și la nivel mondial, trecând prin chestiuni tipice țării noastre (frica de efectele colonialismului economic) și continuând la nesfârșit prin bezna conexiunilor economie-politică, cred că putem găsi cam pe oriunde câte un crâmpei de răspuns.

 

Lăsând însă la o parte toate celelalte posibile explicații, vă propun o teorie bizară poate în simplitatea ei. Pur și simplu discuția despre “lipsa finanțării”, împreună cu toate firele narative care se țes în jurul ei, întrunește cele două condiții necesare pentru a fi un obstacol (și implicit un subiect) “bun”: nimeni nu poate să facă o mișcare simplă care să dărâme obstacolul și obstacolul este destul de clar pentru a fi înțeles de toți cei implicați.

 

În jurul finanțării se coagulează o sumedenie de discuții care încearcă să înfrunte problema din toate direcțiile posibile. Ba apare himera unor ajutoare guvernamentale, ba își scoate capul perspectiva unei prăpăstii generate de o presupusă “disfuncție” de evaluare a realității. Și multe alte asemenea, pe teme din cele mai variate, pe toate palierele de sume, pe toată panoplia de industrii. Eforturile de comentare, analiză, structurare se adună în grămezi compacte, cimentând opinii superbe care nu modifică în nici un fel realitatea evidentă. E ca și cum ai încerca să dai jos un munte prin cartografierea lui la milimetru. Iar în ceea ce privește chestiunea în sine, foarte probabil soluția este într-o altă arie de discuții decât cea actuală.

 

Din perspectiva mea, problema reală (și implicit soluția) pleacă de undeva de la coadă. Problema finanțării firmelor și start-up-urilor se naște tocmai din cauza lipsei unui număr satisfăcător de firme și start-up-uri finanțabile. Sau profitabile, sau inovative, sau sustenabile.

 

De fapt, problema finanțărilor (de stat, private, personale) este o secvență dintr-un cerc vicios în care ne învârtim în mod lugubru, fără a găsi portița evidentă de scăpare care ar putea fi antreprenorii. Și aici ne întoarcem la problema antreprenoriatului. Sau mai precis a lipsei lui. Și din lipsa antreprenoriatului ajungem la lipsa finanțării, și de la lipsa finanțărilor la lipsa banilor și tot așa, cu roata stând pe loc.

 

Chestiunea până la urmă este simplă. Acolo unde nu sunt bani, trebuie să îi creezi. Cumva.

 

 

 

Îndrăgostit de Ubuntu, cu un puternic interes către robotică, inovație și tehnologia informației în toate încarnările ei, Daniel Enache este Product & Business Development la Digital Data Tech, un dezvoltator de soluții semantice. Daniel este un susținător al inovației și antreprenoriatului și a investit de-a lungul timpului în start-up-uri (2Parale, cea mai mare rețea de marketing afiliat din România, Spada Digital Media, o agenție de social media).

Alte articole