Leme şi meme

Este viralitatea o știință exactă, ce poate fi cuantificată și prezisă cu rigurozitate? Cel mai probabil, nu. O conferință ținută chiar la M.I.T. încearcă să mai spulbere din misterul ingredientelor unui meme pe internet.

Foto: here-by-you.tumblr.com

 

Care e ultimul Internet meme din .ro care vă vine în minte? TheSilent Bob făcând planking alături de lupoaică în brațele statuii lui Traian din fața Muzeului Național de Istorie a României? Sau mai degrabă video-ul celor două macedonence cu un cover delicios la o piesă a lui Puya? Sau poate femeia care vorbește în faţa Patriarhiei despre blastomul nonşalanţei nonconformistice a postului în Săptămâna Mare.

Fenomen cultural internautic, meme-urile cu greu pot fi cuprinse în scheme matematice care să le explice pe de-a-ntregul viralitatea

 

Fenomen cultural internautic, meme-urile cu greu pot fi cuprinse în scheme matematice care să le explice pe de-a-ntregul viralitatea. Tot mai multe studii academice încearcă să pătrundă în misterul care le face share-uibile, iar cea mai recentă tentativă de a le explora a venit sub forma unei conferinţe organizată de prestigiosul M.I.T. – ROFLcon (denumire cu origini în mai cunoscutul acronim 2.0 Rolling on the Floor Laughing).

 

Printre panel-urile de la ROFLcon s-au numărat “Global Lulzes”, unde s-a discutat despre chinezii care folosesc umorul viral pentru a fentacenzura, “Honey, I Memed the Kids”, unde s-au propus soluțiile pentru părinții ai căror copii devin brusc virali pe internet, “From Micro-Fame to Nano-Fame”, în care s-au repus în discuție cele 15 minute de celebritate ale lui Warhol, reduse la 1,5 secunde în epoca online.

 

Iată și o listă a câtorva anonimi deveniți pentru câteva fracțiuni de secundă celebri datorită internetului, pe care organizatorii ROFLcon i-au invitat să vorbească despre efemera lor faimă. Dacă nu sunteți la curent cu isprăvile lor, citiţi şi priviţi cu atenţie!

 

Nate Dern (Huh Guy) – tipul a jucat într-o reclamă la AT&T, iar reacția lui, “Huh?”, la o interpelare a șefului, s-a viralizat în gif-uri, photoshop-uri de toate felurile și alte replici.

 

 

David DeVore (David After Dentist) – băiatul care a avut o experiență halucinantă în automobilul părinților după ce s-a întors de la dentist. Clipul postat pe YouTube a atras peste 3 milioane de vizualizări în numai trei zile.

 

 

Paul Vasquez (Curcubeul din Muntele Yosemitebear) – un tip din Yosemite National Park care se entuziasmează peste măsură la vederea unui curcubeu dublu pe care îl surprinde cu telefonul mobil. Video-ul a fost urcat pe 8 ianuarie 2010 pe YouTube, iar acum numără peste 33 de milioane de vizualizări.

 

 

Judson Laipply (Evolution of Dance) – un tip care dansează pe 32 de piese diferite atât ca gen, cât și ca perioadă în care au fost realizate. E un viral clasic, urcat pe YouTube în 2006, care a strâns 10 milioane de vizualizări în numai două săptămâni.

 

 

Cum se crează, totuși, viralitatea? Kevin Alloca, trends manager la YouTube, a vorbit în cadrul unei conferințe TED despre cele trei reguli de aur care asigură viralitatea pe internet:

 

1. Existența unor creatori de gust. Sunt acele persoane influente care le prezintă celor din jur lucruri noi și interesante, aducându-le în fața unor audiențe mai generoase. Curcubeul din Muntele Yosemitebear nu a devenit celebru până în clipa în care comedianul Jimmy Kimmel l-a postat pe Twitter;
2. Participarea comunității. Spre deosebire de entertainmentul de tip one way al secolului XX, participarea comunității ajută ca fiecare dintre noi să devenim parte a unui fenomen. Fie că doar contribuim la sharing-ul de conținut, fie că îl remixăm. Exemplul cel mai bun este Rebbeca Black şi a sa piesă Friday, parodiată de zeci de internauți, moment în care a ajuns pe buzele tuturor;
3. Elementul surpriză. Într-o lume în care două zile de conținut video sunt încărcate în fiecare minut pe internet, doar ceea ce este unic și neașteptat are șansă de reușită. Altfel nu se explică cum hipnotica Nyan Cat a reușit să atragă atâtea spin off-uri.

 

“Acestea sunt cele trei caracteristici ale unui nou tip de media și ale unui nou tip de cultură. Una la care toată lumea are acces și în care audiența definește popularitatea”, este de părere Kevin Alloca.

 

Un studiu al Universităţii Indiana vine însă cu o altă teorie, potrivit căreia viralitatea ține mai degrabă de structura rețelei în care se propagă conținutul viral și de gradul nostru limitat de atenție, decât de conținutul propriu-zis sau de autorul care l-a generat.

 

Madame Bovary sunt eu!? Mai degrabă ceilalţi.

Alte articole