The Investigator

Paul Radu este un jurnalist de 36 de ani care aleargă de-a lungul și latul globul pe urma banilor negri. A dat drumul unei mașinării online de urmărit crima organizată transfrontalieră pentru care primește bani de la Google și ajutor de la cei mai pricepuți hackeri din lume.

Paul Radu

 

Stă foarte puțin prin România pentru că astăzi un jurnalist de investigație trebuie să fie global, la fel ca și crima organizată, care a încetat de mult să mai fie îngrădită între granițele unui singur stat. Dar mai ales pentru că e deja specialist într-un domeniu care pare a reprezenta viitorul anchetelor de presă: hackingul de calculator al crimelor și corupției. Paul Radu tocmai s-a întors din Silicon Valley de la o serie de întâlniri-fulger cu mai marii Google, Twitter, Facebook și LinkedIn, pe care încearcă să-i urce în barca sa. Cu ajutorul lor ar putea extinde rețeaua de investigație virtuală pe care a lansat-o acum un an și jumătate – Investigative Dashboard, o platformă prin care jurnaliștii din întreaga lume pot da mai ușor de urmele banilor trimiși la păstrare de corupții lumii în tot soiul de paradisuri fiscale.

Cu ajutorul Google, Twitter, Facebook și LinkedIn, Paul Radu ar putea extinde rețeaua de investigație virtuală pe care a lansat-o acum un an și jumătate – Investigative Dashboard

 

Pe Paul Radu l-am întâlnit într-un sediu de pe Calea Victoriei, vizavi de Lipscani, de unde se vede pe geam fostul sediu de la Doi și-un sfert, actuala Direcție Generală de Informații și Protecție Internă. E un paradox care-l amuză, pentru că, astfel, e în permanență cu un ochi pe cei care dețin secretele supreme ale țării. La adresa aceea se află sediul RISE Project, o comunitate de jurnaliști, programatori și activiști al cărei director este. E cumva ramificația locală a unui proiect mai mare balcanic, The Organized Crime and Corruption Reporting Project (OCCRP), pe care tot el l-a pus pe picioare în 2007.

 

Ține în permanență un MacBook Pro deschis în timp ce îmi povestește despre cum investigațiile transfrontaliere din ziua de azi nu mai pot fi făcute așteptând răspunsuri seci de la autorități în baza legii accesului la informație. E nevoie de gândit în afara granițelor, de forjat intens rețele regionale și globale de investigații, de utilizat cu dibăcie tehnologia și, mai ales, de colaborat strâns cu hackerii mai buni decât sunt jurnaliștii în ziua de azi la agregat informații digitale prețioase. Aceste adevăruri globalizatoare le-a repetat recent în Silicon Valley, în cadrul unei conferințe organizate de Institute for the Future, un think tank care ajută organizațiile să își planifice viitorul de lungă durată. Paul Radu a venit cu propriul scenariu de viitor vizavi de dezvoltarea în următorii 10 ani a rețelelor transfrontaliere, pe care le știe acum ca pe propriile buzunare.

 

Povestește-mi cum ai fondat OCCRP.

 

Organized Crime and Corruption Reporting Project e primul dintre proiectele internaționale de care m-a apucat. Eu ma lucrat înainte la ziare pe-aici prin București. Am fost șeful secției de investigații de la Evenimentul Zilei, după aia la Jurnalul Național, până prin 2003, când am ieșit cu totul din acestă treabă. OCCRP a fost prima organizație la nivel trans-frontalier în estul Europei pe care am înființat-o. E, de fapt, o adunare de centre de investigație. Iar în locurile unde nu sunt centre de investigativație, de exemplu în Rusia, colaborăm cu Novaia Gazeta. În Ucraina e Kiev Post. Printre fondatorii OCCRP se numără Lowell Bergman, jurnalist de investigație la New York Times și multiplu laureat Pulizer și Grammy, Marina Gobis, director al Institute for the Future.

 

”Ideea este să aducem în jurnalismul de investigație cât mai multă tehnologie și oameni care te pot ajuta cu tehnologia” – Paul Radu

În ce fel se poate ajuta jurnalismul de investigație de tehnologie și de hackeri?

 

Ideea este să aducem în jurnalismul de investigație cât mai multă tehnologie și oameni care te pot ajuta cu tehnologia. Un prieten foarte bun îmi este Tim O’Reilly, care ne ajută enorm. Prima oară ne-am întâlnit cu el anul trecut, în martie, la Istanbul, unde am organizat o întâlnire între jurnaliști de investigație din Balcani, inclusiv din România, și hackeri. A fost prima întâlnire de acest fel din estul Europei. Am avut hackeri din tot felul de locuri, și de la Open Leaks, din Statele Unite, din Londra. La această întâlnire a fost și Tim O’Reilly, căruia i-a plăcut ce și cum facem lucrurile, și de atunci ne ajută foarte mult.

 

Acum, când am ajuns în Silicon Valley, am avut întâlniri cu fondatorul LinkedIn, cu oameni din board-ul Google, Facebook, Twitter. Tim O’Reilly e foarte cunoscut, iar când el le spune “Ar fi bine să vă întâlniți cu oamenii aceștia”, ăia îl ascultă, pentru că cuvântul lui are greutate. Asta ne ajută foarte mult.

 

Cum ai ajuns să faci genul acesta de investigații transfrontaliere informatizate? Ce-a urmat după perioada de muncă în presa din București?

 

Am fost plecat cu mai multe burse pe-afară, în State, în Austria. Toate au fost pe jurnalism de investigație sau pe cercetare pe crima organizată. De exemplu, la Institutul de Științe Umane din Viena am fost cercetător pe crima organizată.

 

Cum a pornit Investigative Dashboard?

 

Mi-am dat seama de importanța tehnologiei, dincolo de folosit emailul. În momentul în care investighezi crima organizată, investighezi un fenomen trans-frontalier. Îți trebuie informații din foarte multe părți ale lumii. Lucrurile astea se întâmplă în America de Sud, în Africa, Europa, peste tot. Și în primă fază am călătorit (și acum călătoresc foarte mult) și am luat legătura cu jurnaliști locali de prin tot felul de țări, de exemplu Sierra Leone.

 

Și-ți dai seama că oamenii ăia nu au acces la informație. Fiindcă țara e într-o situație dificilă, e foarte săracă. Internetul nu e foarte bun în multe țări din lumea asta, mai ales în Africa. Și nici oamenii nu sunt foarte pregătiți, nu au bani să acceseze informația. De exemplu, vrei să obții date despre o firmă din Ucraina, care vine în Sierra Leone. Vine acolo, obține o licență de exploatare, să exploateze aur sau diamante. Jurnalistului din Sierra Leone îi e foarte greu să afle cine se află în spatele acelei firme. Ori această informație e foarte importantă acolo, la nivel local. Vrei să știi dacă e o firmă bună, dacă o să dea de muncă oamenilor, dacă stă acolo cât zice, 15 ani, de exemplu, sau dacă dă un tun și pleacă.

 

Urmăriți un filmuleț de prezentare al proiectului Initiative Dashboard:

 

 

Și atunci mi-am dat seama că trebuie creat un sistem ca și oamenii aceia să aibă acces la aceste informații. Și atunci a venit ideea de Investigative Dashboard. Ce făcea în primă faza platforma? Noi avem niște oameni care știu cum să obțină informații despre companiile alea. Avem niște cercetători (eu sunt unul dintre ei) și știam că dacă omul din Sierra Leone are nevoie de informații despre o firmă din Ucraina, noi suntem ăia care putem merge la registrul online al comerțului din Ucraina și putem obține datele. Acolo trebuie și plătită o sumă, și am obținut fonduri de la Open Society pentru a plăti pentru informația asta.

 

Rolul hackerilor unde este în această schemă?

 

Ne-am dat seama după aia că mai e un nivel în treaba asta. Una este să poți să accesezi informația și să ai bani să plătești pentru informație, dar de multe ori informația care este pusă online de către guverne e pusă într-o formă care nu e foarte utilă. De exemplu, Panama. Noi lucrăm foarte mult cu registrul comețului de acolo. Pentru această țară noi avem două surse de informație: una este cea cu care lucrăm noi, care este registrul oficial al companiilor din Panama. E însă o problemă cu acest registru, și anume că poți căuta firme, în ordine alfabetică, numai că poți căuta numai dacă știi numele firmei.

 

Dacă știi însă că un om are o firmă, poți încerca altfel. Pentru că în cele mai multe cazuri o investigație pornește de la numele unei persoane, nu de la numele unei firme. Un prieten hacker a scrap-uit baza asta de data a registrului comerțului din Panama, a scos toată informația și a reformat-o. Iar acum ai și după nume de companii, și după nume de persoane. În asta stă colaborarea noastră cu hackerii. Asta înseamnă acces mai bun și legal la informație. Baza asta de date din Panama e gratuită, nu facem altceva decât să facilităm un acces mai bun la ea.

 

Investigative Dashboard a pornit acum un an și jumătate. Atunci am primit bani de la Open Society, 99.500 de dolari. Banii ăia erau pentru șase luni, dar estimarea n-a fost corectă și au ajuns până acum.

 

Avem 2 cercetători în Sarajevo, eu aici, un cercetător în Africa și încă cineva care pendulează între Statele Unite și Bosnia. Acum ne dorim cercetători zonali, pe regiuni. Sunt rețele de investigație regionale și vor să pună și ei câte un cercetător. Vrem să extindem în Asia, am luat legătura cu oameni din China.

 

Urmăriți un filmuleț în care Paul Radu vorbește despre rolul non-jurnaliștilor în procesul investigativ:

 

 

Cum s-a schimbat jurnalismul de investigație în epoca internetului?

 

Jurnalismul de investigație era înainte pe acces la informație. Și, mamă, ce mare și tare sunt și dădeai materialul la ziar. Dar în momentul în care faci jurnalismul doar așa, ești foarte limitat. Abia în momentul în care te deschizi și spre alți oameni, care cunosc mai bine teritoriul ăla – oameni de știință, hackeri -, abia atunci poți să oferi informație de calitate. Altfel, tu ca jurnalist faci din toate câte puțin și nu știi nimic bine. Rolul jurnalistului e să unească lumile astea și să faciliteze accesul la informație.

 

Pe de altă parte, va fi întotdeauna loc pentru investigație, chiar dacă o parte din procese vor fi automatizate. Foarte multă informație nu este însă indexată și nu poate fi indexată pentru că nu există încă. Această informație trebuie creată, trebuie să aflii și să pui un text, un video, un audio. Partea asta de informație nu va putea fi vreodată acoperită de procesele automatizate. Poți să spui că se pot face softuri care să prevadă, să pună într-un tabel care sunt acțiunile viitoare ale omului, dar tot nu-ți dă realitatea, îți dă niște opțiuni. Care tot sunt de folos când începi un proces investigativ. Trebuie automatizat o parte din proces, dar nu va putea fi automatizat totul pentru că nu poți să automatizezi o informație care nu există. Trebuie să generezi tot timpul conținut.

 

”Problema e de multe ori că jurnalistul este un lup singuratic și ține pentru el informațiile. Atunci ești automat țintă” – Paul Radu

Transparența instituțiilor este mai vizibilă odată cu acest volum mare de date?

 

Primăria din San Francisco pune totul online. Informații despre orice găsești acolo. Tot primăria organizează hackathons, în care cheamă hackeri din toate părțile și le spune Băi, avem datele astea și am vrea să facem ceva util cu ele. Haideți și lucrați două zile și cine câștigă primește un premiu, o excursie nu știu unde. Și lumea vine pentru că primăria își dă seama că nu are capacitatea să lucreze cu informațiile alea și de aia apelează la oameni din exterior, care sunt mult mai creativi. Aici, guvernul investește miliarde de lei pe portalul lui pește și după aia vezi că nu e folosit portalul. Așa cum jurnalismul nu mai poate fi făcut doar de jurnaliști, așa nici guvernarea nu mai poate fi făcută doar de guvernanți. Trebuie să apeleze și la alte nivele din societate. Asta durează, dar încep să se schimbe lucrurile. Asta încercăm noi să facem la Rise, să combinăm jurnalismul tradițional cu tehnicile astea avansate de investigație.

 

Ești foarte mult pe drumuri. Cum arată un an din viața ta?

 

Am fost o lună în Congo (să fac rost de niște informații), apoi am fost în Columbia, unde am ținut un workshop jurnaliștilor de investigație de acolo, pe urmăritul transfrontalier al banilor. Sunt în diverse jurii. Acum sunt într-un juriu de data journalism (Data Journalism Awards). Am fost în Mexic, unde avem un program. În Finlanda am mai ținut cursuri anul ăsta. Cam tot timpul sunt pe drumuri, dar în același timp și editez investigațiile noastre la nivel balcanic.

 

Cum stă un jurnalist de investigație 2.0 cu securitatea personală?

 

Într-un fel e mai bine. Dacă te uiți la ce s-a întâmplat în ultimii ani, în Rusia unde au fost uciși niște jurnaliști sau în Mexic, unde se întâmplă tot timpul, problema e de multe ori că jurnalistul este un lup singuratic și ține pentru el informațiile. Atunci ești automat țintă. În momentul în care lucrezi într-o rețea, când împrăștii informația – pentru că doar atunci poți să obții ceva mai ca lumea, împărțind informația cu ceilalți din rețea – în momentul ăla e mai greu pentru cineva să spună Eu îl vreau pe ăla eliminat. Fiindcă informația e și la alții. Și nu doar în România, e și în Bosnia, și în Rusia, și în Ucraina. E în toată rețeaua, la oamenii în care ai, evident, încredere. Iar asta îți asigură un nivel mai ridicat de securitate. Nu elimini însă riscurile, evident.

 

”Abia în momentul în care te deschizi și spre alți oameni – oameni de știință, hackeri – poți să oferi informație de calitate” – Paul Radu

Pe de altă parte, e o chestie interesantă care se întâmplă în jurnalismul de investigație, nu de acum, ci de mai mulți ani: în momentul în care faci jurnalism de tipul ăsta, în momentul în care obții informații din Panama, din Seychelles, din Cipru, din Australia, lumea se uită cam strâmb la tine. Băi, dar de unde are ăsta datele? A, ăsta trebuie să lucreze cu SIE, cu SRI. Noi pe Investigative Dashboard punem tutoriale cu modul în care se obțin astfel de informații. Pentru că vrei să asiguri transparența lucrurilor pe care le faci, noi vrem să oferim oamenilor posibilitatea de a face investigații. Sunt jurnaliști care zic Băi, eu nu vreau să dau informația și la alții, că dacă mi-o ia altul, ce mai fac eu după aia? E absurd, pentru că în momentul în care tu oferi un instrument unui om, omul ăla tot la tine se va întoarce, fiindcă are încredere în tine. Creezi o plus valoare din treaba asta.

 

De exemplu, făcusem un material despre Nicu Gheară în Evenimentul Zilei, prin 1999-2000. Și în material am pus inclusiv faptul că el avea o vilă în Ibiza, cu tot cu adresa. Și Nicu Gheară a trimis o scrisoare la directorul ziarului în care a spus că părinții mei lucrează pentru SIE și că sunt un instrument al serviciilor secrete. M-a chemat directorul și i-am spus că e munca mea, i-am arătat computerul și i-am scris în motorul de căutare Nicu Gheară și Ibiza și a apărut inclusiv adresa lui. Nimic mai banal. Asta asigură și un anumit tip de protecție, ei crezând că lucrezi pentru nu știu cine.

 

Tocmai ați primit un grant de la Google pentru un alt proiect, Visual Investigative Scenarios. Despre ce e vorba?

 

Nu sunt mulți bani, am obținut 71.000 de euro, dar oricum contează. Nu i-am primit încă, s-au anunțat câștigătorii acum câteva zile. Toți cei care vor lucra la acest proiect sunt de la Rise Project. E primul astfel de grant pe care o să funcționeze Rise. Visual Investigative Scenarios oferă jurnaliștilor de investigație template-uri html5 de vizualizare exportabile, customizabile și dinamice. Când investighează crima organizată și corupția și urmăresc banii de-a lungul frontierelor, jurnaliștii pot să își introducă datele în template-uri de vizualizare care pot spune mai eficient o poveste.

 

Acum aplicăm la un grant mult mai mare, la Fundația Bloomberg. Am trecut de prima fază, preselecția și dacă-l obținem pe ăsta o să avem doi ani de funcționare asigurați.

 

Ai ținut și o prezentare la conferința organizată de Institute for the Future. Despre ce ai vorbit mai exact?

 

Particip în fiecare an la niște întâlniri unde sunt numiți Practical Visionaries, trebuie să prezentăm viziunile noastre despre viitor pentru următorii 10 ani, în diverse domenii. Aceste viziuni se unifică printr-un soft și se crează un viitor estimat. Eu, de exemplu, vorbesc despre rețele transfrontaliere, dar sunt adunați și biologi, oameni care se ocupă de genetică, de istorie. Sunt oameni din toate domeniile, și fiecare vine cu viziunea lui. Apoi se iau toate viziunile și se creează un viitor. Toate viziunile astea despre viitor merg după aia la companii din Silicon Valley, care își fac mai apoi planurile și în funcție de asta. Mai ales pentru Research and Development.

Alte articole