Ce nu încape în scaner

În 1991, un vizitator nebun distrugea cu ciocanul unul dintre degetele de la piciorul drept al statuii lui David. Opt ani mai târziu, o echipă de la Stanford scana integral în 3D capodopera lui Michelangelo. Acum e timpul şi pentru masca ta venețiană.

David și Scanerul

Care a fost primul, oul sau găina? Sub aceeași dilemă a priorităţilor cauzale poate fi pusă și o altă situație, mai ușor de rezolvat. Ce a fost mai înainte, imprimanta sau scanerul? Şi care dintre ele este mai importantă?

 

Dacă tipărirea și scanarea de hârtii pare acum o idee atât de banală încât poate fi făcută rotocol și aruncată la coșul de gunoi al gândirii, tipărirea de obiecte în trei dimensiuni, procedeu numit 3D printing (sau fabricare aditivă ori prelucrare cumulativă, depinde pe cine întrebi) e un subiect care începe să aprindă mari speranțe pentru viitor. Săptămâna trecută The Economist a pus subiectul pe copertă sub titlul ”A treia revoluție industrială”, argumentând că în viitor producția de obiecte se va face customizat, după cerințele specifice ale fiecărei persoane, la fel cum un document poate fi editat de cel care îl printează înainte de a apăsa pe buton. În felul acesta, spun cei de la săptămânalul britanic, producția se va întoarce din nou în țările bogate, nemaicontând economia de scală a producției industriale și forța de muncă ieftină din țările mai puțin dezvoltate.

 

Producția nu doar că s-ar putea întoarce înapoi în țările bogate, dar a intrat deja în casele mai înstărite

Zona imprimantelor 3D s-a dezvoltat atât de mult încât producția nu doar că s-ar putea întoarce înapoi în țările bogate, dar a intrat deja în casele mai înstărite. Imprimanta MakerBot, pentru entuziaști ai 3D printingului, costă în Statele Unite cât un calculator bun, însă mult mai puțin decât cea profesională la care am printat un fluier Das Cloud.

 

 

Putem vorbi de scanare 3D care să fie accesibilă mass market și care să ofere rezultate mulțumitoare? Narcis Bărbării, directorul firmei 3D Print este de părere că nu s-a ajuns încă aici.

 

”Partea de scanare e mult mai complexă decât printingul”, spune Bărbării, adăugând că în România sunt doar câteva unități, iar două dintre ele sunt folosite comercial ”de două firme care fac serios asta”, în verificări tehnice. Impedimentele țin de dificultățile de a asigura o precizie suficient de bună, dar și de abilitățile necesare celor care operează astfel de aparate.

”Partea de scanare e mult mai complexă decât printingul” – Narcis Bărbării, 3D Print

 

Aplicațiile practice pot fi în primul rând subsumate digitalizării patrimoniului cultural. În 1999, o echipă de 22 de oameni de la universitatea americană Stanford a reușit să transforme statuia David a lui Michelangelo, icoană a culturii universale, în 32 de GB de date. A fost momentul când scanarea 3D a generat multe tipărituri în presa internațională.

 

În 2003 unul dintre pionierii tehnologiilor de scanare 3D, după ce și-a vândut compania către producătorul german Leica, a înființat organizația non-profit CyArk. Scopul ei, așa cum e menționat pe site-ul oficial – să păstreze digital moștenirile culturale colectând, arhivând și asigurând acces liber la datele create prin scanare laser. Harta monumentelor de interes pentru acest ONG cuprinde și 6 din România. În 2009 au scanat un monument din Uganda aflat în patrimoniul mondial UNESCO, iar reconstrucția lui (după un incendiu devastator din 2010) se bazează în primul rând pe modelele 3D generate de CyArk. Sau poate va fi inventată între timp o imprimantă 3D suficient de mare.

Rasterizare cu HP LaserJet TopShot Pro M275

 

Revenind la România, HP a lansat ieri LaserJet TopShot Pro M275, pomenit de materialele de marketing drept ”primul multifuncțional laser cu scaner 3D din lume”. E vorba de un multifuncțional în care un braț cu o cameră foto de 8 megapixeli a luat locul scaner-ului. Un obiect de mici dimensiuni pus între aparat și acest braț va fi transformat într-o imagine 2D cu o profunzime care dă impresia de fotografie tridimensională. Principiul de funcționare e relativ simplu: face 6 fotografii din unghiuri ușor diferite, 3 folosind blitz, 3 fără, iar imaginile rezultate sunt combinate intern într-una singură, reducând umbrele care ar fi apărut dacă era folosită o singură expunere.

 

Irinel Ilie de la HP spune că multifuncționalul care costă în jur de 500 de euro ”este adresat în Statele Unite celor care vând produse pe internet și au nevoie de fotografii cât mai realistice”, dar că în România mizează în special pe proprietarii de restaurante care vor face poze pentru meniu.

 

Scanare 3D pentru acasă? Ne pare rău, încă nu avem.

Aparatul redacției, fotografiat de o imprimantă.
Alte articole
  • “Scanare 3D pentru acasă? Ne pare rău, încă nu avem.”

    Dupa ce am umblat pe la multi care se dadeau mari ca se pricep in scanare 3D, am gasit o echipa de oameni experimentati care fac astfel de scanari 3D la un nivel profesional exceptional.
    Recomand : http://www.scanare3d.com

  • DasCloud

    Merci Tudose, intr-adevar par profesionisti oamenii.