Băgăm sau nu pirateria la dubă?

E sau nu furt pirateria? E sau nu faptă penală ce trebuie pedepsită ca atare? Cât de sfântă trebuie să fie proprietatea intelectuală? Răspunsurile s-au căutat într-o dezbatere de miercuri organizată la SNSPA.

Foto: thebookpirate.com

 

Asociația Română pentru Dezbateri, Oratorie și Retorică (ARDOR) a propus săptămâna aceasta, la SNSPA, București, o discuție pro și contra piraterie online. Das Cloud a intrat în jocul de roluri și a pledat pentru criminalizarea pirateriei.

 

Cosmin Popan a făcut echipă cu Iohana Voicu, studentă la Drept. De cealaltă parte a baricadei, care a susținut decriminalizarea acestei practici, s-a aflat Bogdan Manolea, de la Asociația pentru Tehnologie și Internet (APTI), alături de Vlad Bujbei, student la SNSPA. Moderatorul discuției a fost Monica Mocanu, de la ARDOR.

 

Vă prezentăm mai jos o transcriere a luptei argumentelor celor două tabere. La început și la sfârșit, pentru că a fost și cu votare, s-a făcut un scurt sondaj ad-hoc de opinie. Dacă înainte de expunerea argumentelor, 56% din cei aflați în sală erau pro decriminalizare, la final rata lor a scăzut la 53%.

 

Monica Mocanu (ARDOR)

 

V-am invitat la o dezbatere legată de subiectul pirateriei pe Internet. O denumire asupra căreia se va discuta cât de nimerită este și cât de comercial a fost folosită pentru afișe și pentru atragerea audienței.

De la dreapta la stânga: Cosmin Popan, Iohana Voicu, Monica Mocanu, Vlad Bujbei, Bogdan Manolea. Foto: totb.ro

 

Subiectul acesta referitor la tehnologie, în opinia mea, are o mare legătură cu calitatea noastră de cetățeni globali. Eu, personal, am un simț al proprietății destul de slab. Așa că dacă ar fi să îmi spun poziția vizavi de acest subiect, probabil că voi fi balansată într-una dintre părți.

 

Vlad Bujbei (student SNSPA) – Pro decriminalizare

 

Pirateria reprezintă un subiect care stârnește controverse de fiecare dată când este menționat. Noi suntem de părere că trebuie să decriminalizăm pirateria pe internet. În primul rând trebuie să clarificăm două lucruri. În primul rând, ce înseamnă decriminalizare. Potrivit terminologiei legislative din România, o faptă care este considerată criminală intră sub incidența penalului. Prin decriminalizare, se înțelege scoaterea pirateriei din zona penală și sancționarea actelor de încălcare a drepturilor de autor conform legii civile, administrative și așa mai departe.

”Dacă încălcarea drepturilor de autor ar fi pedepsită penal, ar însemna că statul trebuie să intervină să protejeze interese private, ori nu acesta este scopul statului” – Vlad Bujbei

 

Al doilea lucru care necesită clarificare este folosirea termenului de piraterie. Pirateria, în înțelesul în care îl are în această dezbatere, nu este definită nici de legea dreptului de autor, dar nici de codul penal. Astfel încât vom presupune că este vorba de termenul de marketing pe care deținătorii de drepturi de autor îl folosesc pentru o încălcare a acestor drepturi. De ce trebuie să decriminalizăm pirateria? Un prim argument este destul de ușor de intuit: dreptul de autor este un drept privat, un drept personal care, de fapt, apără un interes privat. Dacă încălcarea drepturilor de autor ar fi pedepsită penal, ar însemna că statul trebuie să intervină să protejeze interese private, ori nu acesta este scopul statului. Scopul statului este să protejeze cadrul în care aceste interese sunt apărate sau dezbătute.

 

Un alt argument se referă la Legea 139 (a Drepturilor de Autor), paragraful 8, lege care sancționează transferul fișierelor prin programe de tip peer-to-peer cu închisoare de la 1 la 4 ani. Pedeapsa nu a fost aplicată niciodată, în ciuda faptului că a fost indivizi găsiți vinovați. Din aceasta putem să înțelegem că vorbim despre o normă fără aplicare practică și despre o lege care nu a fost aplicată niciodată.

 

Al treilea argument pe care trebuie să îl aduc în discuție face referire la percepția pe care o are societatea despre fenomenul pirateriei pe Internet. Am putea să facem un mic exercițiu să vedem numărul persoanelor din această sală care au folosit programele peer-to-peer (Majoritatea ridică mâna) Bănuiesc că mi-am făcut înțeles scopul. Ceea ce vreau să spun este că deja vorbim despre o practică socială care se desfășoară la scară largă. O practică acceptată de majoritatea utilizatorilor de Internet. Ori în momentul în care vorbim despre pedepse care ar putea fi aplicate la o scară atât de largă, poate că mai degrabă avem o problemă cu legislația decât cu populația.

 

În concluzie, aș dori să întăresc, din nou, ideea că este timpul să decriminalizăm pirateria pe Internet.

 

Cosmin Popan (Das Cloud) – Contra decriminalizare

 

Împreună cu colega mea mea Iohana vom pleda pentru criminalizarea pirateriei. Aș vrea să încep prin a vă adresa, la rândul meu o întrebare. Câți dintre voi ați piratat filme sau muzică de pe Internet? (Majoritatea ridică mâna) Și acum o altă întrebare: Câți dintre voi ați furat vreodată dintr-un magazin? (Câțiva ridică mâna)

 

A devenit cumva acceptabil social să consumăm materiale piratate de pe Internet. Dar cred că trebuie să li se reamintească oamenilor că este vorba de proprietate intelectuală, pentru care trebui plătit.

”Cred că trebuie să li se reamintească oamenilor că este vorba de proprietate intelectuală, pentru care trebui plătit” – Cosmin Popan

 

O să vă ofer câteva cifre legate de industria de entertainment din Statele Unite, ca barometru pentru ceea ce se întâmplă la nivel mondial, pentru că, totuși, Statele Unite sunt principalii producători de entertainment la nivel mondial. Această industrie asigură 2,4 milioane de job-uri și numără 95.000 de companii. Până în acest moment, cei de la Creative America, care sunt o asociație a celor care activează în industria de entertainment, spun că furtul de conținut a costat SUA până în acest moment 140.000 de joburi și 5 miliarde de dolari în salarii, venituri și pensii pierdute.

 

Noi spunem că pirateria este o afacere profitabilă și ilegală pentru că tehnologia permite download-ul rapid, ușor și gratuit de pe site-uri ce găzduiesc anonim fișiere (site-uri de tip cyber-lockers). Dăcă nu sunteți familiarizați cu acest termen, vă spunem că site-urile de tip cyber-lockers încurajează utilizatorii să încarce tot felul de fișiere pentru a câștiga bani de pe urma acestui lucru. Cazul cel mai celebru este Megaupload, despre care vă va vorbi Iohana. Și, mai mult decât atât, încurajează publicul să fie, la rândul lui, pirat. Le dă, practic, posibilitatea să facă bani buni din acest sharing de link-uri înspre tot felul de forumuri, încurajându-i practic explicit să dea linkuri către necunoscuți. Pirateria mai este profitabilă ca afacere și pentru că tehnologia permite accesul la o bază de clienți globali, dispuși să acceseze conținut piratat.

 

Aș vrea să vă explic, pentru că mi se pare important, modalitățile prin care pirateria comercială produce bani. Aceste site-uri de tip cyber-lockers, care au primit de curând o lovitură relativ importantă (vezi Megaupload), percep abonamente pentru download la viteză mare. Adică dacă vrei să îți vină mai repede un film, plătești o sumă. În plus, acceptă plasarea de reclame pe site-urile lor dinspre Google Ads, dinspre Microsoft Ads.

 

Cine câștigă din piraterie în aceste condiții? În primul rând operatorii de site-uri. Care au afaceri desfășurate în offshore-uri și care, în general, nu sunt ajunși de către justiția americană decât cu intervenții gen FBI. Mai câștigă, evident, și advertiserii, care acceptă, în frunte cu Netflix, să își pună reclame pe site-uri pirate. E ciudat să poți să dai jos un film gratuit de pe un site piratat și în același timp să ți-l ofere Netflix-ul contra-cost. Acești advertiseri nu au nici o problemă cu acest lucru, la fel cum nici Google Ads și Microsoft Ads nu au o problemă cu acest lucru. Au de câștigat inclusiv procesatorii de plăți: Master Card, Visa, PayPal.

 

De pierdut de pe urma piraterie sunt mulți și aici îi putem lua pe bresle: începând de la producătorii de producătorii de film, actorii, muzicienii, toți cei aflați în spatele scenei, care fac și distribuie aceste produse, consumatorii care pierd deoarece diversitatea ofertei este erodată din cauza furtului. Precum și micii producătorii independenți care, nebeneficiind de umbrela bugetelor mari de la Hollywood, vor înceta să mai creeze pentru că nu va mai fi profitabil, în condițiile în care producțiile lor sunt piratate.

 

Bogdan Manolea (Director APTI) – Pro decriminalizare

 

Scopul meu aici este să vă conving încă o dată de ce este nevoie de decriminalizarea pirateriei pe Internet.

 

În primul rând, colegii noștri au făcut o comparație total neadecvată între piraterie, furt și încălcarea dreptului de autor. Au mixat termenii. Trebuie să facem foarte clar distincția între cele trei. În momentul în care vorbim despre piraterie din punct de vedere penal, vorbim de ceea ce se întâmplă în Somalia astăzi. Dacă vorbim de furt, vorbim de luarea unui bun mobil din posesia unei persoane. În momentul în care vorbim despre încălcarea unor drepturi de autor, nu este furt, nu este piraterie, este vorba doar de încălcarea unor drepturi private ale terților. Poate să reprezinte o încălcare a legii, poate să fie sancționată în civil, în administrativ, din punctul nostru de vedere, dar nu trebuie să fie sancționată din punct de vedere penal. În special în cazul în care vorbim despre transfer de fișiere pe Internet în scop necomercial. Vorbim practic nu numai de 3-4 site-uri sau de foarte multe site-uri care apar și apoi dispar, ci vorbim despre populațiile care fac această activitate.

”În momentul în care vorbim despre încălcarea unor drepturi de autor, nu este furt, nu este piraterie, este vorba doar de încălcarea unor drepturi private ale terților” – Bogdan Manolea

 

Vă pot da două exemple: la nivelul Franței s-au făcut un studiu anul trecut și s-a arătat că peste 50% dintre utilizatorii de Internet folosesc programe de tip peer-to-peer pentru schimbul de fișiere. În Suedia, unul din trei cetățeni descarcă aceste fișiere. Colegii au menționat o serie de cifre care, ar trebui să ne entuziasmeze sau nu, cu privire la numărul de job-uri și bani care au fost pierduți în Statele Unite. Din păcate nu există nici o sursă care să spună cum s-au obținut aceste cifre. Majoritatea statisticilor pe care industria muzicală și de film le folosește se bazează pe principiul incorect conform căruia o melodie downloadată este o melodie necumpărată. Ori acest lucru este profund fals. Pe de o parte, suma pe care o persoană o are la dispoziție pentru a plăti pentru bunuri culturale nu este aceeași. Pe de altă parte, este clar, și este dovedit științific, economic, faptul că dacă nu ar fi putut să o ia gratis, probabil nu ar fi cumpărat acea operă.

 

În fine, s-a menționat faptul că pirateria este o afacere profitabilă pentru anumite persoane sau pentru anumite site-uri. Însă în afară de cazul MegaUpload, unde este neclară situația dacă banii respectivi s-au obținut din încălcarea drepturilor de autor sau din alte servicii pe care persoana respectivă le-ar fi făcut înainte de a intra în această afacere, în afară de acest caz nu există dovezi concludente. Mai mult decât atât, celebrul caz Pirate Bay, unde cele patru persoane care au început site-ul au fost reținute, nu au fost dovedite niște câștiguri substanțiale care să fie câștigate de aceste persoane în detrimentul titularilor de drepturi de autor.

 

Ne aflăm într-o situație clasică în care o industrie care are cvasi-monopol – în domeniul filmelor există cinci mari firme de producție care dețin 90% din piață; în domeniul muzical situația este aproape similară – nu vrea să își schimbe modelul de business, care să se aplice și în cazul Internetului. Și preferă să meargă pe niște criterii căzute deja în desuetudine odată cu avansarea tehnologiei. Internetul nu face altceva decât să ușureze munca care oricum s-ar fi întâmplat în timp.

 

Mai mult decât atât, există niște studii făcute în SUA care arată că în perioada ultimilor 10 ani, deci atunci când se pare că a crescut așa zisa piraterie, numărul creaților muzicale care sunt făcute disponibile publicului a crescut. Ca atare, trebuie să ne întrebăm dacă nu cumva Internetul practic a dus la o creștere a creativității, care ar trebui să fie scopul legii dreptului de autor. Scopul ei nu este să îmbogățească o persoană sau alta, ci scopul ei este să recompenseze creatorul în momentul în care el face o nouă operă care poate fi pusă la dispoziția publicului. Cu acest principiu sunt de acord, în schimb nu sunt de acord cu pedepsele penale care ar trebui să fie aplicate celor care au încălcat drepturile private ale terților. Acestea pot să fie rezolvate foarte bine în instanțele civile sau, în cazuri extreme, din punct de vedere administrativ.

 

Iohana Voicu (studentă la Drept) – Contra decriminalizare

 

Pentru a surprinde amploarea pe care a luat-o pirateria în ultimii ani, am vrea să subliniem că, conform unor statistici făcute publice de către Creative America, mai mult de 500.000 de filme au fost distibuite ilegal zilnic pe Internet. Site-urile care le pun la dispoziție înregistrează peste 50 de miliarde de vizite anual și zeci de milioane de dolari profit. Este adevărat că nu avem concret facturi care să dovedească cine ce de unde obține. Dacă ne dați însă timp, le-am însă putea obține.

”Pirateria poate fi considerată hoție pentru că în unele cazuri are ca scop generarea de venituri pentru terți neimplicați în crearea propriu-zisă” – Iohana Voicu

 

Doar pentru că o practică a devenit acceptabilă din punct de vedere social nu înseamnă că este corectă și că ar trebui legalizată. Ar trebui să legalizăm și evaziunea?

 

Artiștii ar trebui lăsați să decidă singuri ce se întâmplă cu operele lor. Nu să fie forțați să se supună unor reguli create tot în scop comercial.

 

Nu se încalcă dreptul la liberă informare pentru că și o taxă judiciară poate fi considerată atunci o încălcare a dreptului la justiție. Nu este așa pentru că este o taxă modică.

 

Pirateria poate fi considerată hoție pentru că în unele cazuri are ca scop generarea de venituri pentru terți neimplicați în crearea propriu-zisă. Din reclame și conturi premium.

 

După cele 20 de minute alocate celor doi afirmatori și celor doi negatori, debate-ul a angrenat și publicul prezent la SNSPA. Vă prezentăm un rezumat al argumentelor Pro și Contra pirateriei, așa cum au fost ele exprimate de către cei prezenți la dezbatere.

 

CONTRA
Ce forță ar avea legile civile să împiedice fenomenul, dacă nici cea penală nu reușește s-o facă? Să dispară dreptul la proprietate al omului?

 

PRO
Nu se pierde un ban de fiecare dată când o melodie e descărcată, pentru că nu toți ar fi cumpărat melodia respectivă.

 

PRO
Pentru micii producători internetul e o bună modalitate de distribuție pentru că dacă ar face-o prin mijloacele tradiționale s-ar putea să nu fie eficient economic. Un studiu al Minesotta University arată că acum sunt mai multe melodii de la producători independenți în topul Billboard de cât erau acum câțiva ani.

 

PRO
Nu se mai plâng producătorii de soft, ci doar cei de muzică și filme. Asta pentru că cei de pe soft se reinventează pe partea de software as a service. Nu mai vinzi o licență ci niște servicii. Marii producători folosesc pirateria ca să obișnuiască oamenii să folosească un anumit soft.

 

CONTRA
Prin criminalizarea furtului de proprietate intelectuală se apără însăși ideea de proprietate. De ce orice alt obiect care este rezultatul muncii unei persoane ar trebui protejat? De ce furtul unui scaun trebuie pedepsit penal și folosirea fără acordul celui care a creat opera nu? Vorbim de rezultatul muncii în ambele cazuri? Nu riscăm ca societate globală să ne destructurăm în momentul când acceptăm furtul, să folosim fără acordul proprietarului un rezultat al muncii lui ca fiind un lucru normal și de acceptat?

 

PRO
Trebuie să facem distincția între furt și încălcarea dreptului de autor. Furtul este luarea unui bun mobil din posesia unei alte persoane. Încălcarea dreptului de autor nu este furt, este când cineva a încălcat niște drepturi private ale unei alte persoane. În cazul dreptului de proprietate intelectuală proprietarul rămâne cu copia lui. Noi credem că ea trebuie să fie pedepsită prin acțiuni civile, poate administrative și poate penale atunci când apare un câștig direct.

 

CONTRA
Este dreptul subiectiv al autorului să decidă când, în ce fel, de către cine, cum, cu și cu ce remunerație.

 

CONTRA
E populism. Suntem simpatici publicului prin atitudinea asta pentru că îi justifică actul de a lua ceva gratuit. E minunat, dar de ce aș mai plăti pentru o pâine? E un ușor sofism, o construcție nu foarte riguroasă în diferențierea asta. Dreptul la proprietate intelectuală e un drept, dar nu așa ca proprietatea.

 

PRO
În loc de populism aș spune mai degrabă iluminism și aș face o distincție foarte clară între ce înseamnă a fura o pâine, a fura un pix și ce înseamnă a fura un tablou și ce înseamnă a beneficia de pe urma uneia din aceste opere, despre care nouă ne place să credem că ne oferă acces la cunoaștere.

 

PRO
Argumentul vostru a fost că criminalizarea nu restrânge accesul la cunoaștere dar până la urmă cunoașterea se face … e un argument prohibitiv. Câți dintre noi ne putem cumpăra toată muzica, toate cărțile care să ne facă niște oameni, cum ne place nouă să credem, mai informați, mai buni, mai up-to-date? Eu cred că restrânge accesul la cunoaștere.

 

PRO
Argumentul că pirateria îi lasă pe artiști să moară de foame cred că e unul slab pentru că de fapt intermediatorii, mediatorii, corporațiile și toate formele de gestiune sunt cele care câștigă mai degrabă decât artisștii. Artiștii sunt undeva la sfârșitul lanțului.

 

PRO
Producătorii independenți sunt ajutați. Există mecanisme de crowdfunding, crowdsourcing care e un organism viu, nu unul înghețat după principiile de secol 19, cumva arată că se pot obține rezultate, nu la aceeași scară și nu cu câștiguri așa mari, dar există alternative.

 

PRO
Potrivit ultimului barometru cultural cei care piratează sunt și cei care cumpără cele mai multe bunuri culturale.

 

PRO
Încep să existe variante de difuzare contra cost la prețuri rezonabile. Se mai justifică atunci piratarea?

 

PRO
Cazul Bitdefender: confruntându-se cu pirateria au scos o versiune gratuită care nu-ți dă toate facilitățile, mai ales că au competiție din partea altor produse gratuite.

 

PRO
Temerea că tehnologia o să distrugă tot dreptul de proprietate intelectuală a exista întotdeauna. Când a apărut radio-ul s-a spus că n-o să mai cumpere nimeni discuri. Video-recorder-ul la fel. E amuzant când lumea se întreba: dar cum poți să dai fast forward peste reclame. Ei uite că poți. Nu au mers niciuna din metodele coercitive, și cu atât mai mult din punct de vedere penal.

 

CONTRA
Exercițiu distopic/utopic: să reducem la absurd. Să ne imaginăm că oricum criminalizarea are un rol intimidant mai degrabă. De mâine scoatem, nu mai incriminăm. Oricine are posibilitatea să folosească orice operă, oricum, cu singurul risc al unei amenzi. Ce se întâmplă? Mă duc la cinema, filmez cu camera și apoi dau înregistrarea le toți prietenii mei, apoi cumpăr cartea din magazin, o xeroxez, o dau mai departe. Creatorul o să zică apoi că se apucă de cultivat castraveți pentru că pe ăia nu-i poate fura nimeni. O să ajungem o lumea formată din opere handmade. Facem toți filmulețe acasă pe care le punem pe YouTube, nu vom mai avea superproducții, ci vom avea filmulețe făcute în bucătărie.

Alte articole
  • apropos de cele două milioane de locuri de muncă, uite ce zice maddox aici http://thebestpageintheuniverse.net/c.cgi?u=pass_sopa

  • E sau nu furt pirateria? E sau nu faptă penală ce trebuie pedepsită ca atare? Cât de sfântă trebuie să fie proprietatea intelectuală? Răspunsurile s-au căutat într-o dezbatere de miercuri organizată la SNSPA.

    e Vina celui care cumpara si distribuie ..nu a celui care o utilizeaza dupa…..daca am ceva si doresc sa distribui cu prietenii asta nu inseamna piraterie…asa k SOPA+ACTA la Recycle Bin+Delete… din cate m-am informat eu ele se baga si in viatza personala deci jos cu ei… nu aveti nici un drept asupra mea