Arta semnată (şi) de tine

Noile tehnologii au dus nu doar la o mai bună asimilare a artei în rândul marelui public, ci şi la directa sa implicare în realizarea unor proiecte de artă de amploare, dând formă unui nou curent colaborativ.

Google Art Project

 

Una dintre particularităţile noilor tehnologii pe care arta new media le foloseşte în procesul creativ este interactivitatea, atât între om şi tehnologie, cât şi între oameni, prin intermediul tehnologiei. În acest context, arta colaborativă a apărut ca fenomen natural fie între indivizi fără legătură cu establishmentul artistic care au lansat proiecte creative de succes, fie artişti care au reuşit să mobilizeze mulţimile în demersul lor creativ, fie mari corporaţii precum Google, care se folosesc de propriile resurse şi de contribuţia utilizatorilor pentru a realiza proiecte imposibile la nivel individual sau de organizaţie. Forţa mulţimii a adus un nou suflu în artă, fie că este exploatată indirect, fie prin participarea userilor.

 

Un nou proiect de artă colaborativă dă utilizatorilor de internet misiuni zilnice prin care aceştia îşi lasă propria amprentă asupra imaginilor din satelit deţinute de corporaţii precum Google, Yahoo! sau Bing. “Din perspectiva unui satelit… tu nu eşti nici măcar un pixel”, scrie designerul Bora Shin. BeMySatellite foloseşte informaţii publice disponibile prin intermediul sateliţilor şi le transformă în misiuni zilnice, folosind grila spaţială de pixeli a acestor hărţi ca unealtă creativă. Ca toate imaginile digitale, cele din satelit sunt împărţite în pixeli, care, în cadrul acestui proiect relaţionează cu zona spaţială echivalentă acelui pixel. Scopul proiectului este de a umple fiecare pixel din imaginea respectivă cu o fotografie a spaţiului corespunzător, astfel încât să poată fi reconstruit la dimensiuni reale. Deşi proiectul a început în Los Angeles, California, cu scopul de a documenta cei 9.83 milioane de rezidenţi, acesta urmează să se extindă în toată lumea, în funcţie de gradul de implicare al userilor din diferite regiuni.

Forţa mulţimii a adus un nou suflu în artă, fie că este exploatată indirect, fie prin participarea userilor

 

Hacking de dragul artei

 

Proiectele de artă colaborativă online sunt cel mai comun mod prin care artiştii se grupează spontan în mediul digital pentru a lucra împreună sau angrenează mulţimile în mici acţiuni pe care le încorporează apoi într-o lucrare de net art. David Horovitz este un artist din Brooklyn care a conceput anul trecut un proiect de artă colaborativă, Fifty-Eight Cents, pentru a strânge peste 58.000 de dolari, suma datoriei sale pentru studii. Azi, utilizatorii au devenit curatori de media extrem de profesionişti, au puterea să susţină, să propună sau să promoveze lucrări sau artişti, iar acest tip de comportament poate fi uşor agregat. Folosind accesibilitatea internetului, o comunitate de utilizatori implicaţi într-un fel sau altul în lumea artei poate oferi o perspectivă interesantă asupra selecţiei lucrărilor de artă care ar trebui expuse într-un muzeu.

 

Recent, Gray Area Foundation for the Arts (GAFFTA) şi The Creators Project, o reţea de artă şi tehnologie sub umbrela Intel şi Vice, au adunat un grup de artişti, designeri, dezvoltatori şi hackeri din San Francisco într-un spaţiu, unde i-a ţinut împreună pe parcursul unui hakaton de două zile. Proiectul Art Hack SF a lansat o provocare locuitorilor din acest oraş (oricine putea să se înscrie şi să participe) să folosească câteva dintre cele mai simple unelte pe care le găsesc pe internet – HTML 5 şi WebGL – pentru a dezvolta proiecte artistice. În urma acestui proiect au rezultat, printre altele, o reprezentare vizuală şi acustică a datelor seismice din Bay Area din 1973 până în prezent (peste 900 de cutremure), un colaj de sunete formate din apelarea la întâmplare a unor numere de telefon sau o lucrare de artă digitală creată din fişiere MP3. Unul dintre proiectele câştigătoare, Audio Shader Krew, foloseşte un spectru audio, combină folosirea WebGL cu date legate de spectrul audio, astfel încât atunci când iei un MP3 în fereastra de browser şi introduci cod, creezi o lucrare de artă digitală.

 

WiiArt este un proiect de artă audio, video şi de procesare de imagine care foloseşte tehnologia Nintendo WiiRemotes şi un Sensor Bar (detalii aici – pdf). În mod obişnuit, cea mai mare parte a interacţiunii prin intermediul Wiimote-ului se bazează pe interacţiune fizică care imită gesturile corporale în diferite sporturi sau jocuri de acţiune. Folosindu-se de Wiimote ca interfaţă tangibilă pre-existentă, explorăm aplicaţiile care ar putea implica utilizatorii în crearea de artă într-o manieră colaborativă prin intermediul unor aplicaţii precum Illumination (draWiing), Beneath (Waldo), WiiBand sau Time Ripples, în care utilizatorii se joacă împreună pentru a opera cu sunete şi imagini într-un mod creativ. Illumination, de exemplu, permite utilizatorilor să deseneze urmele lăsate de lumina unei lumânări în timp real, iar ecranul se transformă într-o pânză pe care toţi participanţii pot desena simultan.

”Scopul meu a fost acela de a crea un film întreg format din momente intime – extraordinare, mundane, ridicole – şi să iau temperatura planetei într-o zi” – Kevin Macdonald

 

Your Own Personal Art

 

Multe dintre lucrările de artă care implică un număr mare de participanţi au un caracter personal prin însuşi conceptul lor, şi explorează zone intime ale vieţilor utilizatorilor într-un context neutru al conceptualizării şi anonimatului. Postsecret este deja un site extrem de popular, însă puţini ştiu că a fost gândit ca un proiect de artă colaborativă. Demersul Postsecret este însă unul mai degrabă curatorial: conceptul este să postezi un secret pe care nu l-ai spus la nimeni. Rezultatul este o colecţie de mici lucrări de artă cu un caracter profund personal şi spuse într-un mod cât mai expresiv.

 

Chiar dacă ne petrecem cea mai mare parte a timpului imersaţi în mediul digital, mulţi sunt azi nostalgici după old media, iar scrisorile scrise de mână s-au transformat într-un soi de fetiş pe care doar îndrăgostiţii creativi sau artiştii se gândesc să le conceapă. Snail Mail My Email este proiectul artistului şi designerului Ivan Cash, în cadrul căruia acesta, alături de o echipă de peste 230 de colaboratori, primesc mailuri şi mesaje de la oricine doreşte să participe, le transcriu de mână şi le trimit la destinaţie. La cerere, lipesc petale de flori presate, fac mici desene sau alte mărci ale personalizării.

 

“Trăim într-o lume pe repede înainte, bazată pe gratificare instantanee, servicii la cerere şi comunicare non-stop. Ne complacem în comoditatea şi accesibilitatea noilor tehnologii fără să ne punem întrebări, însă nu reuşim să evaluăm costurile stării permanente de saturaţie, aglomeraţie şi eclectism. Sperăm că acest proiect vă va aminti senzaţia plăcută şi efervescentă de a primi o scrisoare scrisă de mână în căsuţa poştală şi că asta vă va inspira să scrieţi scrisori”, scrie Cash în statementul proiectului său. În cadrul acestui proiect au fost scrise peste 10.450 de scrisori.

 

Google It

 

Google Art Project, lansat anul trecut, stoarce tehnologia Google Street View de întregul ei potenţial artistic prin crearea unor clone virtuale ale celor mai importante muzee de artă. Utilizatorii pot astfel să privească cele mai importante colecţii, la o calitate incredibilă, din faţa ecranului propriului computer.

 

 

Filmul Life in a Day a arătat ce se întâmplă când lansezi lumii provocarea de a documenta video o zi din viaţa de zi cu zi, cu peste 80.000 de participanţi, 4.500 de ore de filmări şi conţinut din 192 de ţări. Producătorul Ridley Scott şi regizorul Kevin Macdonald au preluat acest material brut şi l-au transformat într-un film extrem de sensibil care ilustrează viaţa pe pământ în ziua de 24 iulie 2010. “Scopul meu a fost acela de a crea un film întreg format din momente intime – extraordinare, mundane, ridicole – şi să iau temperatura planetei într-o zi. Cei care au contribuit şi-au uploadat filmele pe Youtube şi ne-au lăsat pe mine şi pe echipa mea de editori să le transformăm filmările într-un film care să surprindă o zi din experienţa umană. Asta este teoria din spatele filmului Life in a Day, iar execuţia s-a dovedit mai complicată decât am crezut”, scrie Kevin Macdonald în The Guardian.

 

Astfel de proiecte cu un nivel ridicat de inedit şi cu un număr mare de participanţi este încă neasimilat la nivel teoretic, şi vor forţa curatorii şi criticii de artă să ia în calcul mai multe segmente şi arii de interpretare în evaluarea lucrărilor. La fel ca în celelalte forme emergente de artă, precum street art sau new media art, genul acesta de proiecte nu şi-au găsit încă un loc propriu în sistemul muzeelor şi galeriilor, deşi au un public numeros în mediul digital.

Alte articole