Codingul pentru to(n)ți

Uitați de portugheză, chineză sau arabă. Noua franca lingua vine din internet, se numește coding, nu are declinări și conjugări, dar algoritmii săi nu sunt uşor de digerat chiar de oricine.

Foto: scottfeldstein / Flickr

 

Dacă n-ați dat până acum search pe Google cu “coding lessons”, poate că e timpul să o faceți acum. Milioane de rezultate de căutare spun un singur lucru: tot mai multă lume este interesată să învețe programare. Ca să își schimbe odată și pentru totdeauna de capul lor un font enervant de pe blogul personal. Sau să devină, în secret, următorii Mark Zuckerberg.

 

Un recent articol din The New York Times face o înșiruire a locurilor unde poți să înveți gratis sau contra-cost. Printre cei care s-au apucat serios de treabă este chiar primarul New York-ului, Michael Bloomberg, așa că hype-ul în jurul noi limbi străine a momentului este asigurat.

 

E vineri, vine week-end-ul, e vremea de făcut ceva şi pentru suflet. Cum ar fi să ne apucăm de învățat Python, Rails sau chiar Brainfuck – dacă ne ţine? Am întrebat în redacție și în afara ei ce-ar fi mai util de învățat într-o sesiune intensivă? JavaScript sau chineză?

 

Cosmin Popan

”Coding-ul a devenit disciplina cu cei mai mulți absolvenți care nu au trecut pragul unor școli mărginite de pereți fizici” – Cosmin Popan

 

Nu mă pricep să scriu nici măcar o linie de cod, dar când am intrat pe Codeacademy m-am simțit ca într-un joc în care trebuie să duc la bun sfârșit niște task-uri, să urc niște niveluri, să câștig niște trofee, să mă umflu puțin în pene. Și să mă întorc după jumătate de oră, deloc convins că ceea ce fac e de mine, la ceea ce știu, de fapt, să fac cu adevărat: să pun niște bolduri, niște italice și niște hyperlinkuri în html-ul de WordPress. Formatări simple, cum ar veni, nu în Word, ci direct în html. E o alfabetizare minimă la care mi-am zis că e musai să am acces de vreme ce fac online publishing de câțiva ani de zile.

 

Lumea auto-didacților este fascinantă. Cei mai mari CEO din lumea tech sunt din categoria “Harvard dropouts”. Dacă ar fi urmat regula jocului, n-am fi avut azi nici Microsoft, nici Apple. Au scris cod de capul lor, au furat de la alții și au mânat lucrurile înainte. Iar acum alții vor să devină ca ei, seara, după jobul full-time și în week-end-uri prelungite de coding făcut în sufragerie.

 

Coding-ul a devenit disciplina cu cei mai mulți absolvenți care nu au trecut pragul unor școli mărginite de pereți fizici. Numai asta ar trebui să ne spună destule despre direcția înspre care se îndreaptă azi accesul la cunoaștere.

”Trăim într-o epocă a specializării, în care jumătăţile de măsură profesionale nu-şi au nici locul, nici rostul” – Cristian Bândea

 

Cristian Bândea

 

Să înveţi un pic de programare e ca şi cum ai învăţa să mergi pe bicicletă un pic. Adică să te ţii pe două roţi numai câţiva metri. La fel şi cu chineza. Cunoştinţele de bază nu ajung să se dovedească vreodată suficient de utile pentru a justifica eforturile depuse pentru asimilarea lor.

 

Trăim într-o epocă a specializării, în care jumătăţile de măsură profesionale nu-şi au nici locul, nici rostul. E de preferat să fii excelent pregătit într-un domeniu, decât să te pricepi cât de cât la zece. Aşa că răspunsul meu e: nici chineza, nici Python, dacă nu le înveţi temeinic. Sau oricare dintre ele, atâta timp cât ajungi specialist.

 

Internetul a devenit într-adevăr un colaj virtual de snippeturi, widgeturi şi coduri de embed, pe care fiecare îl poate modifica după bunul plac, însă posesorilor de bloguri şi lucrătorilor în new media le sunt de ajuns câteva cunoştinţe de elementare de HTML şi CSS, care n-au legătură cu programarea şi care se prind mai mult din zbor. Programarea e pentru programatori.

”Pe viitor vom discuta natural cu formele de inteligenţă artificială din jur, limbajele de intermediere adaptându-se ambiental” – Miron Ghiu

 

Miron Ghiu

 

“Programarea” apare în momentul în care începem să intermediem prin notaţii si cifre ce vrem să spunem sau să păstrăm. Chiar dacă din virtual nu sunt vizibile la prima mână straturile de cod care ne unesc binar, relaţionăm cu maşina mai mult decât interacţionăm direct unii cu alţii.

 

Intermediem comunicarea prin limbaje de programare de vreo 5.000 de ani – cam de prin 3.000 î. Hr., când populaţiile incaşe împleteau noduri pe bucăţi de sfoară de lungimi diferite ca să-şi transmită informaţii sau să-și împartă averile. Quipu, primul calculator care putea ajunge – overclock-at după tehnologia vremii – și la câteva mii de sfori înnodate după reguli nedescifrate în totalitate, era folosit și pentru plata tributului între comunități sau pentru rezolvarea diferitelor conflicte între triburi. Exact asta vom face și în scurt timp cu computerele, numai că nu vom folosi mănunchiuri de sfori, ci nanotehnologii.

 

Considerat de specialiști ca fiind primul limbaj dezvoltat în 3D, în bază zecimală, codul-maşină folosit în Anzi nu e deloc diferit de programarea contemporană. Mă refer la limbajele object-based, în care, pe lângă sintaxă, se manipulează bucăţi de cod pre-scrise, formând chiar fundaţia internetului: C++, Java, Visual Basic, Ruby şi Python. Asta se întâmplă şi în limbajele nou lansate, cel mai recent exemplu fiind Go, sintaxa open-source propusă de Google.

 

Pe viitor vom discuta natural cu formele de inteligenţă artificială din jur, limbajele de intermediere adaptându-se ambiental. Nu vom mai avea nevoie de chineză, de Python, www, PureData sau de Processing, pentru că maşinile vor înţelege direct ce vrem şi se vor adapta pe parcurs: după Quipul și asemănarea noastră.

 

Adrian Matei (programator freelancer)

 

Evident că mulți dintre cei care se apucă de coding învață lucrurile basic: să îți instalezi un WordPress, de exemplu, să updatezi un plugin, să schimbi culoarea la un text. E ca și cum dacă te duci într-o țară străină și nu știi limba, înveți măcar să zici “Bună ziua”, să ceri țigări la magazin, să afli unde e un spital, adică cumva surviving things.

”Dacă vrei cu adevărat să începi să înveți, trebuie să ai cunoștințe de algortimică, să gândești, nu doar să scrii cod” – Adrian Matei

 

Așa e și cu web-ul, pentru că nu cred că se apucă lumea să învețe cum să facă un sistem de operare. Lumea încearcă să învețe ce e nevoie ca să supraviețuiești, adică să îți poți administra la nivel basic un site al tău sau al firmei, sa știi să schimbi un text, să pui o culoare, să pui o poza pe site, să instalezi un plugin pe WordPress. Cu ce găsești acum pe Google poți să faci multe, dar pentru a găsi lucrurile complicate trebuie să știi și ce cauți, adică să ai cunostințe mai departe de basic.

 

Nu cred că se poate ca după niște cursuri intensive de câteva luni să ajungi la un nivel avansat. Sunt însă mulți ce lucrează în domeniu ce au prins/furat meseria, în timp, de la alții mai priceputi, dar aș spune că niciodată nu or să ajungă la un nivel maxim. Nu doar cu prinsul din mers sau cu înțelesul a cum se face un html/css sau cum să caute pe php.net ce face o funcție. Dacă vrei cu adevărat să începi să înveți, trebuie să ai cunoștințe de algortimică, să gândești, nu doar să scrii cod.

 

E vorba aia, că nu ai cum să vorbești o limbă străină dacă tu gândești în continuare în română, e nevoie să gândești în limba aia direct, nu să gândești în română și să traduci după.

 

Eu unul m-aș bucura ca tot mai mulți să învețe basics things. Cu cât sunt mai mulți, cu atât mai mulți sunt și oamenii ca mine ce pot lucra și face lucrurile mai complicate. Pentru a nu-și pierde jumătate din timp spunând “Bună ziua”.

Alte articole