Câţi negawaţi consumi?

Specializaţi pe realizarea de hărţi ale temperaturilor clădirilor, americanii de la Essess şi-au propus să aplice tehnologii experimentate la MIT, pentru a afla câte grade pierd clădirile şi cât am putea câştiga dacă ştim asta. Termoimagistica e o tehnică de viitor în aplicarea ecologiei, fiind mai important să ştii sursele pierderilor, decât să le acoperi ulterior.

Foto: usforensic.homestead.com

 

Ales ca unitatea de măsură a fiecărui watt pe care nu îl economisim, “negawat”-ul e unul dintre termenii care pot naşte discuţii serioase despre câtă energie consumăm de fapt. Botezat de oameni de ştiinţă de la MIT, obsedaţi să măsoare cât mai exact pierderile pe care le generăm fără să ne dăm seama, negawatt-ul e măsura a cât de “eco” ne comportăm cu resursele. Raportat de Departamentul de Energie al SUA, din totalul bugetului de câteva sute de miliarde alocat consumulului de energie, sectorul privat a generat pierderi de 130 de miliarde de dolari, iar sectorul comercial de 106 miliarde. Pierderile sunt puse pe seama diferitelor ineficiențe ale construcțiilor și lipsei de educație în economisirea energiiilor pe care le folosim.

“Negawat”-ul e unul dintre termenii care pot naşte discuţii serioase despre câtă energie consumăm de fapt

 

Una dintre ideile de bază ale celor de la Essess constă în maparea cât mai multor clădiri din perspectiva căldurii pe care o produc, totul de la distanţă. Deşi în cazul camerelor în spectru infraroşu pe care le folosesc se pune problema nerespectării şi chiar a invadării spaţiului privat, principiul e similar celui folosit de Google în cazul StreetView: atâta vreme cât nu te vezi în poză şi nu le ceri s-o şteargă, prezenţa ta e considerată default ca fiind publică. Cu ajutorul camerelor de imagistică termică montate pe maşini, conectate la GPS pentru geo-etichetare şi la alţi senzori, Long Phan, doctorand la MIT şi coautor al proiectului, alcătuieşte hărţi ale diferitelor părţi ale oraşului, primele cartiere scanate fiind în Massachussets și New York. Interpretate mai apoi software, datele sunt clasificate şi ajung, rapid, statistici. Jonathan Jesneck, unul dintre cercetătorii MIT implicaţi în acest proiect, dă ca exemplu o banală fereastră ale cărei pierderi s-ar puta reduce, detectate la timp, la jumătate.

 

Autorul conceptului de “negawat”, profesorul Sanjaz Sarma, visează la o hartă naţională a hărţilor compuse din tablouri termice ale clădirilor, având de altfel şi un prim client important: Departamentul Apărării SUA. Americanii tocmai discută introducerea unui “buton verde” până în 2013 pentru siteurile care conţin unelte destinate măsurării energiei şi eficientizării consumului.

Alte articole