Fizicieni + Artiști = ♥ CUANTICĂ

Primul artist în rezidență la CERN, Julius von Bismarck, a început de miercuri să le dea idei fizicienilor din toată lumea, încercând să schimbe abordarea contemporană a experimetalismului cuantic.

Julius von Bismarck. Foto: CERN 2012

 

Pe lângă faptul că răspund în doar câteva minute la emailuri trimise în ultima secundă, dovedind că stau perfect cu cronologia cel puţin în unitatea asta de măsură a spaţio-timpului, cercetările nucleare de pe bătrânul continent includ și artiști în rezidenţă. Care le schimbă perspectiva şi îi chestionează prin abordări freestyle ale fizicii, cu semne de întrebare şi emoţii noi pentru rigurozitatea clasică a oamenilor de ştiinţă.

 

Organizația Europeană de Cercetări Nucleare, CERN, devine tot mai liberală și deschisă în ceea ce ține de o abordare nelimitată la rigorile tradiţionale ale fizicii. Deși este și locul de naştere al internetului în forma sa europeană, CERN este cunoscut publicului în ultima vreme mai degrabă pentru LHC, acceleratorul de particule dedicat măsurării proprietăților bosonului Higgs și altor particule exotice ale realității. Fizica a reintrat puternic în cultura populară din clipa în care tot mai multe experimente au început să arate că universul nu respectă neapărat legile de funcționare pe care i le impunem. În afară de accidentele tehnice în care CERN a dat vina pe porumbei după ce a anunțat că neutronii călătoresc mai rapid decât lumina, re-relativizarea lui Einstein (căruia, de fapt, i se tot dă dreptate) e la ordinea zilei prin institute de cercetări nucleare care își infirmă și confirmă reciproc, pe rând, rezultatele la care ajung.

 

După ce își pornesc aparatele și anunță că au inversat (a câta oara?) axa spațiu-timp și că ficțiunea poate înlocui oricând știința, fizicienii pot sta la taclale și mii de ani, recalibrându-și instrumentele de măsură și certându-se pe metodele de abordare. Pe lângă controversele istorice dintre clerici și Galilei sau dintre autorul heliocentrismului, Copernic, și cenzorul-șef al catolicilor, care îi sabota constant teoriile, fizicienii au un lung jurnal de război al ideilor. Leibniz se împăca și se certa cu Newton la fiecare două scrisor, iar Einstein era aspru criticat în 1905, când afirma pentru prima oară că fotonul chiar trebuie tratat ca frecvență de referinţă a universului.

 

Ich bin ein Berliner

 

Pe măsură ce instrumentele devin extrem de precise, cresc vizibil si şansele ca teoriile să se încurce în cifre si convenții. Cea mai recentă eroare, neluată în calcul de CERN și care a dus și la închiderea acceleratorului în septembrie 2011, a fost diferența dintre ora Genevei, (GMT+1) și sistemul de poziționare prin satelit. În tot acest timp protonii, quarcii sau neutrinii sunt subiecte de bârfă la fel ca și alte particule ale materiei întunecate, discuțiile fiind interminabile și haioase nu doar printre fizicieni, ci și printre geekși.

Julius von Bismarck, pe scena CERN

 

Primul dintre invitații CERN e Julius von Bismarck, berlinezul de 28 de ani, crescut în Germania şi Arabia Saudită, care merită sa stea printre fizicieni și să le dea idei proaspete, fiind deja suficient de crossover în artele pe care le practică. Câștigător în 2008 al celui mai important premiu în cadrul festivalului Ars Electronica, pentru un ”Image Fulgurator”, device care hackuiește camere foto, adăugând în poze imagini invizibile pentru declanșatorul fotografiei, Julius se ferește în rezidența sa la CERN de eventuala încalceală în cifre pe care ar produce-o un background științific. Într-un proiect anterior a măsurat starea de spirit a berlinezilor, analizând software imagini culese aleator de pe stradă şi transformând rezultatul într-un imens emoticon, “trist” sau “supărat”, în funcție de date culese în timp real, alte instalații ale lui exploatând idei vechi de când lumea, dar nepuse în practică sau uitate.

 

Pregătindu-se de absolvirea Institutului de Experimente Spațiale din Berlin, fondat de artistul danez Olafur Eliasson, Julius von Bismarck lucrează constant cu software şi sentimente, reuşind să apropie maşina de om şi să o integreze respectând toate regulile artei transumaniste. E imposibil ca în coliziunea pe care o provoacă experimentaliştii şi teoreticienii din toată lumea să nu se lase cu dimensiuni noi, în cei trei ani cât va dura programul de rezidențe Collide. Cel puţin în ceea ce ţine de Arte Digitale şi Dans/Performance, temele anunţate încă de la anunţul programului de „artişti în rezidenţă”, pentru care s-au primit 395 de aplicații din 40 de țări.

Pe măsură ce instrumentele devin extrem de precise, cresc vizibil si şansele ca teoriile să se încurce în cifre si convenții

 

Julius von Bismarck va sta printre fizicieni şi multe dintre jucăriile serioase ale lumii ştiinţifice timp de 3 luni. Miercuri seară, pe 21 martie, a vorbit pentru prima oară în public despre planurile sale „concrete” și felul în care le va aborda. Ca partener de inspirație îl are pe James Wells, doctor în fizică cuantică.

 

“Nu suntem deloc speciali”

 

Prestația sa a fost comparabilă cu un mashup între premiile MTV şi un strop de suspans à la Oscar, totul într-un mediu deschis ca în cele mai bune stand up-uri teoretice de la TED. von Bismarck a ținut în suspans comunitatea internațională servindu-i exact incertitudinile care transformă fizica într-un dialog continuu, vorbind despre cum artistul și teroreticianul au același rol. În misiunea lor, însă, omul de ştiinţă e constrâns să folosească instrumente și convenţii care îi strică planurile, flexibilitatea artistului fiind împiedicată de comentariul social care îi împarte opera în funcţie de media pe care le foloseşte. Preferă să vorbească mai degrabă despre fizică decât despre artă, anunţând din start că nu are o pregătire ştiinţifică riguroasă, doar perspectiva critică și intervenționismul permiţându-i să aibă idei noi.

 

Julius va porni în aventura sa la CERN de la fotoni, una dintre undele universale pe care le împărtăşim, oameni şi maşini, lumina interacţionând la fel cu ochiul şi cu detectoarele de particule, chiar dacă irisul uman are cu totul alte dimensiuni faţă de „ochiul” de la CERN, cu un diametru de 22 de metri și o greutate de 7.000 de tone.

 

„Electronii, protonii și neutronii sunt doar părți din noi, trebuie să fim multumiți că tot universul e făcut din aceeaşi materie, învăţând în sfârşit lecţia lui Copernic. Nu suntem deloc speciali şi doar avem impresia că vedem tot, uitând să schimbăm perspectiva şi să ne privim din afară. Ca artist m-am obişnuit să scot în evidenţă tot ce nu e accesibil, la fel ca şi fizicienii. Obişnuiţi să lucrăm mai mult separat, oamenii de știință și teoreticienii uită să dea la o parte orgoliile și să colaboreze păstrându-și umorul. Ar trebui să ajungem la aceleași concluzii cu fiecare ocazie, ca atunci când artele și științele nu erau separate.”

”Ca artist m-am obişnuit să scot în evidenţă tot ce nu e accesibil, la fel ca şi fizicienii” – Julius von Bismarck

 

Vorbind despre patente din ere şi civilizaţii diferite, pe care le mixează prin algoritmi care interpretează legături semantice între textele descriptive ale fiecărei idei „noi”, Julius aplică teoria supersimetriei, aratând că se aplică la fel în artă şi istoria tehnologiei. „Nu trebuie să-ţi fie frică dacă altcineva a făcut acelaşi lucru – ideile sunt universale. Ca şi erorile. Invenţiile există de mii de ani – trebuie să ne dăm seama de asta şi să privim descoperirile vechi plasându-le în contextul lor istoric și social, nu doar ca pe nişte obiecte ciudate din alt timp. Nu există invenţii vechi la fel cum nu există idei noi.”

 

Nevoia de perspectivă

 

Continuând analogia și mergând pe firul teoriei sociale a gradelor de separație dintre oameni, Julius a descoperit în analizele lui că între patternurile descoperirilor tehnologice apar 7 diferențe de nivel, față de cele 6 din societate. Diferențele dintre om și aparatele pe care le folosește sunt minore. „Toate fiind legate atât prin fotoni, vibraţia luminii, cât şi semantic, oricând poate apărea un sărut lângă un accelerator de particule. Nu avem nevoie de alte instrumente în afară de creier ca să ajungem la gândirea în loop care presupune, inclusiv în sistemele de calcul, percepția celei de-a patra dimensiuni”.

 

Pentru Julius von Bismarck greșeala pe care o face perspectiva heliocentristă e aceeași ca în cazul geocentrismului, al NOcentrismului sau al egocentrismului. Agent provocator și creator în aceeași măsură, anarhist în abordare și totuși cu picioarele pe același pământ ca și noi, Julius se învârte ca dervișii rotitori ca să își schimbe perceptia asupra pământului ca punct de plecare în perspectiva pe care o avem asupra universului, criticând geocentrismul. Face asta în mașini, în tiribombe cu aceeași structură ca antenele parabolice, cu o cască care-i proiectează panoramic realitatea pe care o filmează dintr-o sferă situată deasupra capului, provocând non-stop lipsa de diferențe dintre om de știință și artist. Folosind exact aceleași instrumente și sentimente, același ecosistem, după cum tot explică din 2005, când și-a început studenția în comunicare vizuală în Berlin.

 

Rezultatele coliziunii dintre un artiști si fizicieni sunt de urmărit în lunile ce vin, așa că nu trebuie să ne speriem de anunțurile viitoare ale CERN sau de cronicile de arte contemporane cu științele ”exacte” și tehnologia, până la fuzionarea completă a discursurilor încă separate de orgolii.

 

Vezi mai jos și înregistrarea primei prelegeri ținute de Julius von Bismarck la CERN:

 

Alte articole
  • Bai cine a scris articolul? Ori e tradus prost, ori e scris de o pustoaica de 17 care “si-o arde pe BASS Turbat”. Nu m-ai facut decat sa-l urasc pe Bismarck.asta.sau pe tine :))

  • ce “abordare heliocentrista” ? this is 18 century

  • Levantinvelicusas

    …aka julis asta este un fel de DJ care mixeaxa buciumu` de bucovina si shamisenul din Japan…apoi zice k este mare jmeker…astea-s fitze de oameni plini de bani si fara talent la desen sau la pictura…arta pana nu produce un artefact pe care io sa-l folosesc in scopul meu, religios, magic sau estetic…nu este arta…astea-s mutre de jmekeri dezebuzatzi si disperatzi…imi place k arata k un calugar de la monastire…da spune chestii de parca este cersetor de la metrou…