TPU, 4PT

Toţi Pentru Unu – un puhoi de tineri gălăgioși și încă necopți care și-au făcut un mușuroi al lor sau un ambițios motor de căutare cu răspuns uman? Das ist hier die Frage. O incursiune personalizată Das Cloud în pântecele celei mai mari reţele sociale din .ro.

Foto: hanspoldoja / Flickr

 

Dacă vrei să ai parte de o porție sănătoasă de WTF!, e suficient să dai o tură pe site-ul numărul 1 de Q&A din onlineul românesc, Toţi Pentru Unu, TPU, şi vei descoperi din prima o gârlă de angoase gnoseo-existenţiale de felul: “Am o mare problema, va rog ajutati-ma . trebuie sa fac o compunere de 30 de randuri despre Omul sfinteste locul nu am nici o idee. Am cautat pe google dar nimic:(( Ajutati-ma .Funda:X”. Fără diacritice, fără punctuație, o întrebare aruncată de un elev pe ultima sută de metri, în încercarea de a-și face tema pentru ziua următoare.

 

La polul opus ai întrebări serioase, venite din partea unora care nu au nimic de-a face cu elevii trecuți prin școală ca gâsca prin apă: “Pentru ce se dau fondurile Phare? Dacă aș vrea să fac un club aș putea solicita acest fond? Am înțeles că e ultimul an când se mai dau”. TPU îi găzduiește de mai bine de trei ani și pe unii, și pe ceilalți, fără discriminare. În total peste 300.000 de membri, dintre care o treime petrec mai bine de trei ore pe zi dând și primind răspunsuri. Aproape jumătate dintre membrii TPU au până în 24 de ani și sunt curioși nevoie mare.

 

4 Pentru Toţi (4PT)

 

În sala de conferințe de la etajul unu al unui sediu pe două caturi de pe Intrarea Fabulistului, la doi pași de Calea Dorobanți, Cătălin Teniță, acționar la rețeaua socială TPU, stă la o masă mare, ovală, alături de două colege mai tinere. Sunt de toți patru păstori peste turma TPU: el cu part time și încă trei cu normă întreagă – Alexandra (22 de ani), Cristina (25 de ani) și un băiat de la programare, Gabi. Cătălin e peste media de vârstă, face 35 de ani anul acesta, poartă un tricou larg, părul îi e puțin ciufulit, dar are verva și dinamica celor pe care i-a crescut timp de trei ani. Colegele sale au sub 30 de ani și spune despre ele că sunt native digital, nu ca el. Lucrând direct cu o comunitate atât de numeroasă, cele două ne-au rugat să nu le menționăm numele complet.

Sigla TPU.

 

La fel de eterogen e pe undeva și publicul TPU. “Acum trei ani am vrut să facem un site de întrebări și răspunsuri și l-am făcut. Și au început oamenii să vină, de diverse calități. Noi am crezut la origine că o să pună întrebări mai elevate, dar oamenii pun și întrebări mai puțin elevate și, na, asta este, ăsta e nivelul lumii”, spune Cătălin Teniță. Ca ceata TPU să nu rămână o zbenguială fără noimă, e nevoie de ordine și disciplină. Amestecată cu indulgență, pentru că e greu să faci militărie cu adolescenții imberbi care mișună toată ziulica pe TPU.

 

În mare, publicul TPU se împarte în două, cei care au tot timpul întrebări și cei care au mereu răspunsurile. Ați ghicit: primi sunt mai tineri, ceilalți, în general, mai trecuți prin viață. Întrebările și răspunsurile sunt distribuite asimetric, spune Teniță. “Copiii au multe întrebări și mai puține răspunsuri și maturii au multe răspunsuri și nu au nevoie de întrebări. Sunt răspunsuri date de oameni inteligenți, care tind să-i ajute pe ăștia, mai adolescenți și să le dea tot felul de răspunsuri”.

 

Dihotomia nu e însă absolută, constată Teniță: “Nu trebuie făcută distincția între bătrânii înțelepți care dau răspunsuri și copiii care pun întrebări Maestre, spune-mi și mie. De multe ori copiii își rezolvă problemele între ei. Sunt și chestii de genul M-a părăsit nu știu care. Ce să fac? Dar și Cum înmatriculez o mașină în județul habar n-am?

 

În mare, publicul TPU se împarte în două, cei care au tot timpul întrebări și cei care au mereu răspunsurile

Între dirigenție și quality management

 

Job description-ul Alexandrei și al Cristinei pare desprins din fișa postului unei diriginte de școală generală. Am urmat-o pe Alexandra timp de câteva ore în laboratorul de admin al rețelei ca să înțeleg mai bine cum faci noise management la TPU. Și vă spun că e muncă de nervi pe care doar o tânără ca ea poate s-o ducă zi de zi la bun sfârșit. “Am vrea ca copiii ăștia, adolescenții, să gândească singuri. Trebuie să își rezolve într-un fel sau altul singuri problemele astea”, îmi spune ea în timp ce taie în carne vie postările celor care cer rezolvări de-a gata pentru teme de casă. Îi vin zilnic la moderat peste 100 de întrebări despre teme școlare pe care le șterge fără negocieri. “Sunt mai multe pe parcursul weekendului pentru că atunci se apucă să își rezolve la toate materiile. Dacă calcă pe bec de mai multe ori, le ștergem contul. Vine un copil și postează aceeași întrebare de 50 de ori”.

 

Mai apoi se apucă de altă rutină: fugărește tot ce înseamnă utilizatori ce postează link spre site-uri de torenți. “Nu vrem neapărat să facem poliție. Vrem să facem mai degrabă educație la treaba asta. Marea noastră frică este că s-ar putea să vină la un moment dat un organism de ăsta, care să zică dați-ne și nouă IP-urile de la x, y, z. Uite hotărârea judecătorească pentru treaba asta. Și noi trebuie să ne supunem. E o chestie de protecție a lor”, îmi explică ea.

 

Cea mai de chinez bătrân activitate a Alexandrei începe atunci când corectează cuvinte greșite. Ea zice că învață oamenii să scrie corect gramatical, dar e și o treabă de SEO meșteșugit la mijloc. “Sunt oameni care scriu corect gramatical și lor nu le modificăm niciodată nici un cuvânt. Pe restul le modific de mână. Am o listă de câteva mii de cuvinte pe care le-am corectat până acum și pe viitor acel tip de greșeli se corectează automat”, spune ea.

 

Consiliere online de la unii ca voi

 

Comunitatea nu este, totuși, atât de normată pe cât s-ar crede. Ar însemna ca prea mulți utilizatori să zboare pentru tot felul de abateri, iar asta ar pustii comunitatea în doi timpi și trei mișcări. “Unii membrii ai comunității încearcă să ne pună pe noi să aplicăm mai dur regulamentul. Noi nu vrem chestia asta, noi vrem bun simț. Vrem o auto-reglementare și o auto-înțelegere”, spune Teniță.

”Noi am crezut la origine că o să pună întrebări mai elevate, dar oamenii pun și întrebări mai puțin elevate și, na, asta este, ăsta e nivelul lumii” – Cătălin Teniță, TPU

 

Reglementarea asta se face mai ales cu “bunii samariteni”, cum îi numește el pe cei investiți cu autoritate mai mare. Li s-a dat titulatura de “experți”, pe motiv de răspunsuri bune date, și par niște renascentiști dacă te uiți la câte se pricep. Lumea pleacă, în general, urechea la sfaturile date de ei în tot felul de răspunsuri, iar atotștiutorii se lăfăie astfel într-un soi de prestigiu mulțumitor.

 

Carmen este unul dintre experții TPU, și înțelegi lesne de ce dacă vezi cele 8.278 de răspunsuri date până acum în comunitate, dintre care 1.918 au și fost apreciate de utilizatorii cu tot felul de nedumiriri. E de aproape un an în rețea și se laudă că poate număra pe degetele de la o singură mână zilele în care a lipsit de pe site. Stă în Grecia de 18 ani, are un fiu de 19 ani și o fiică de 9 ani, iar depărtarea de casă o țin și câte șase ore în fiecare zi pe site. “Îmi lipsesc românii mei, expresiile de acasă și, deși s-au schimbat multe, TPU e suplimentul meu spiritual-național, așa cum magneziul ar putea fi suplimentul tău alimentar. Nu pot fără el”, explică ea pentru Das Cloud. Răspunde la întrebări despre dragoste și sex, dar se pricepe la fel de bine când vine vorba de dileme din artă, cultură sau banale informații utilitare. “Există useri a căror viață sentimentală o știu pe de rost, le-am răspuns în urmă cu 10 luni și ei continuă să-mi spună, să mă întrebe, să-mi povestească. Și-mi place, îmi sunt așa de dragi, i-aș ajuta pe toși și n-am timp”, mărturisește ea.

 

Un alt răspunzător de cartea recordurilor este Brigaela. A dat aproape 25.000 de răspunsuri, mai targetate, însă, ea fiind doctor: “Întotdeauna mi-am dorit să pot ajuta oamenii și știu că din cauza personalului foarte puțin, medicii au timp insuficient să le dea explicații pacientilor lor. Cred că acest tip de consiliere este foarte necesar acum și poate salva vieți. Este o activitate care ma satisface moral, mă face să mă simt utilă societății”.

 

E greu să surprinzi în toată complexitatea ei dinamica unei rețele sociale, iar cărțile și lucrările de sociologie și antropologie ce se scriu pe bandă rulantă despre Facebook nu ajung nicicând cu adevărat la esență. De lucrul ăsta e conștient și Teniță, surprins în fiecare zi de rețeaua pe care a pornit-o în decembrie 2008: “E foarte greu să vorbești despre comunități. E ca și cum te-aș pune să îmi spui ceva despre orașul Sibiu. Poți să îmi spui ceva despre centrul Sibiului, unde stau 5% din oameni și muncesc 10% din sibieni, și e pentru turiști. Dar, de fapt, ceilalți 80% din oamenii din Sibiu nici nu ajung în centru decât o dată pe săptămână sau o dată la două săptămâni. O comunitate e foarte greu să o prinzi în niște cuvinte. Așa că atunci când vorbim despre o comunitate, vorbim despre primii 3-4 experți, despre cei care sunt trolli, dar de fapt și de drept 80% din lucruri nu sunt chestia asta. Sunt încadrați în profilul tăcutului”.

Alte articole