“Eu sunt un popă care dă REC”

Bogdan Stamatin vrea să afle ce e important pentru oamenii din jur. Dă “REC” la camera video, iar lumea i se confesează “ca unui popă”. Rezultatul e terapeutic pentru el, inspirațional pentru cei care se uită.

 

“Cel mai important pentru mine… Sau, hai să zicem, foarte important, ar fi să ajung într-un timp scurt să fiu mulțumit de mine”, spune rezemat de un gard de fier, cu brâu de beton, fotograful Vadim Ghirda. Din spatele perdelelor de la balconul apartamentului în care stă, Cătălin Abagiu, fotojurnalist și el, se gândește de fiecare dată când se trezește ce merită atenție – “Azi dimineață, m-am gândit, de exemplu, că e foarte important ca din când în când să ne oprim și să stăm la o poveste cu noi înșine, și să ne dăm seama dacă locul în care suntem, și felul în care suntem la momentul ăla, este ceea ce vrem noi de la noi și de la viață”. Pentru ecologistul Laura Frănculescu nu există lucruri neînsemnate – “Ce e important pentru mine? Totul. E important să respiri. E important să trăiești. E important să iubești”.

 

Bogdan Stamatin, fost fotograf la agenţia Mediafax, a pornit acum un an cu această întrebare adresată celor din jur, mai apropiați. Şi nu doar îi asculta, ci le și imortaliza spusele în câteva minute de înregistrare video. “Am început proiectul în primăvara lui 2011. Până atunci cântam într-o formație, Replace, care se ducea pe râpă. Am rămas fără un obiect de activitate creativ”, povestește Bogdan pentru Das Cloud cum a început totul. “Întrebarea What is important? a venit pentru că eram într-o situație în care nu realizam ce e important. Mi-am dat seama că sunt într-o situație privilegiată, cu toți acești oameni care îmi spuneau ce e important”.

 

”Mi-am dat seama că sunt într-o situație privilegiată, cu toți acești oameni care îmi spuneau ce e important” – Bogdan Stamatin

Cu timpul, răspunsurile primite au început să aibă un efect terapeutic pentru el: “Și m-am gândit că e foarte frumos să spun și eu mai departe ce e important pentru ei, cei cu care vorbeam. Sper că această terapie să funcționeze și pentru ceilalți care se uită”. Pentru asta a urcat seria de filmulețe pe Vimeo și a ajuns deja la un al doilea sezon. Are peste 20 de mini interviuri și ar vrea să urce săptămânal unul nou.

 

S-a mutat de mai bine de jumătate de an la Barcelona, într-un un sejur prelungit pe care îl va încheia într-o lună, când se va întoarce în țară. Recunoaște că, acum, îi e puțin mai dificil să găsească subiecți noi gata să-i împărtășească ceea ce e important pentru ei. “Nu sunt un tip foarte sociabil, așa că proiectul acesta e o provocare, mă forțează să stau de vorbă cu oameni necunoscuți”, spune el. Cu toate astea, nu impune vreo rigoare în alegerea celor cu care stă de vorbă: “Nu am un criteriu de selecție pentru cei pe care îi întreb ce e important. Cu cât sunt mai eterogeni, cu atât mai bine pentru proiect”.

 

Ce l-a surprins cel mai tare în demersul său nu au fost atât răspunsurile primite, cât reacția celor care-i văd filmulețele. “Cei pe care îi filmez simt că spun lucruri naturale, nu neapărat profunde. E un mesaj relevant, consistent, încapsulat în câteva minute, iar feedback-ul este pozitiv. Oamenii sunt oarecum ca la confesional, eu sunt un popă care dă REC, iar ei își pun sufletul pe masă”.

 

Înregistrarea s-a sfârşit. Mergeţi în pace!

Alte articole