Internetul directivelor

Internetul obiectelor conectate în rețea nu mai pare deloc un concept SF dacă îl privești din interiorul mașinii.

Cartografie din masina Nokia. Foto: Chiva Congelado/Flickr

 

La primul etaj al unei clădiri de birouri înconjurată de pădure din Espoo – dar stai!, în Finlanda orice e înconjurat de pădure -, un soț amuzat observă pe un retroproiector cum mașina împrumutată soției e parcată în fața unui centru comercial. Risto Tiainen, Head of Communication and Entertainment Practice al Nokia Siemens Networks demonstrează pentru Das Cloud cum așa numitul internet al lucrurilor începe să fie realitate. Momentan, doar prin imaginea unui dreptunghi parcat pe o hartă. Dar orice călătorie de 1.000 de mile începe cu un pas, fie el şi-ntr-o parcare.

 

Serviciile de ”tracking and tracing”, spune Risto Tiainen, sunt primele din zona internet-of-things care au început să fie folosite. Și în România, Romtelecom oferă un serviciu de supraveghere flotă, însă doar către companii, iar Orange și Vodafone au de ani buni, tot în regim corporate, servicii de M2M. Machine-to-machine e o submulțime a internet-of-things (ioT, un concept despre care Das Cloud a scris în articolul “Internetul de după”) în sensul că are loc doar între obiecte cu oarecare inteligență electronică(prezența unui cip) pe când în cazul ioT se poate interacționa chiar și cu secularii copacii finlandezi, doar să aibă un cod de bare. ”Nu mai e o întrebare dacă se va întâmpla”, spune directorul Nokia Siemens Networks. ”E o întrebare când se va întâmpla”.

 

 

La revizia cartelei SIM

 

Există o propunere de directivă a Comisiei Europene (261 din 2005) care spune că taxarea autovehiculelor trebuie să fie făcută în funţie de gradul de utilizare al maşinii, deci implicit  a cantității de dioxid de carbon emis în atmosferă. În varianta actuală a sistemului, contribuția e uniformă pentru mașini similare. În Finlanda, spune Risto Tiainen, guvernanții și-au dat seama că taxele obținute în acest fel ar fi mai mici decât investiția necesară pentru supravegherea permanentă a flotei de 3 milioane de mașini din țară. Așa că cei de la Nokia Siemens Networks au dezvoltat un sistem cu mai multe aplicații. Același device cu SIM din mașină e folosit pentru taxare de către guvern, în scopuri personale sau în interes de serviciu. Combinând informațiile de localizare prin GPS cu cele de localizare prin rețeaua de telefonie mobilă (apropierea de antene) se obține o acuratețe de un metru. Astfel, sistemul poate fi folosit, de exemplu, și pentru plata automată a parcării – acesta detectează automat că mașina se află într-o parcare cu plată, alertează proprietarul, iar nota apare ulterior pe factura de telefonie mobilă.

”Cred că rețelele actuale sunt capabile și acum să ducă traficul generat de obiecte” – Risto Tiainen, Nokia Siemens Networks

 

Tot Comisia Europeană vrea să facă din 112, serviciul de urgențe medicale, un sistem automatizat până în 2015. Prin eCall (.pdf) mașinile vor ”suna” automat la 112 în cazul unui accident și vor transmite informaţii despre locul în care acesta s-a produs. Se estimează că în acest fel timpul de intervenție va fi scurtat cu 40-50%. ”Cred că rețelele actuale sunt capabile și acum să ducă traficul generat de obiecte. Nu e nici o diferență dacă e un telefon mobil sau un un device care folosește o cartelă SIM pentru a-ți spune câtă apă ai folosit. Problema va apărea când vor fi zeci de milioane de asemenea device-uri”, crede Risto Tiainen.

 

 

Noul val al operatorilor telecom

 

Una dintre schimbările pe care internetul lucrurilor le va provoca va fi o scăderea a ARPU (average revenue per user), un indicator de performanță financiară după care încă se ghidează și își stabilesc strategiile de investiții operatorii mobili. Concret, volumul de date generat de un SIM auto e mai mic față de cel pus într-un smartphone.

 

Risto Tiainen spune că, în funcție de atitudinea față de internetul lucrurilor, operatorii ar putea fi împărţiţi în trei mari categorii: cei care se mulțumesc să fie furnizorul de conectivitate (vând doar cartela SIM), cei care vor să vândă servicii M2M utilizând propriul brand, și cei care operează o platformă de acest fel, dar apoi ”își deschid rețeaua pentru a fi utilizată de alți dezvoltatori de aplicații care să vândă sub marca proprie”. Este însă un teren neexplorat și operatorii, crede Tiainen, ”sunt încă blocați şi nu știu spre care din aceste ipostaze să se îndrepte”.

 

Alte articole