300+1

Megaupload s-a închis, BTjunkie a spus pas, iar Limewire e stors până la coajă. Mult mai bine se simte Alianţa Internaţională a Proprietăţii Intelectuale, care publică un nou raport anual, setând priorităţile în lupta împotriva sharing-ului de conţinut media în reţea.

Desen de Dan Perjovschi

 

Organism american specializat în monitorizarea drepturilor de autor în circuitul distribuţiei digitale, IIPA dă încă din 1984 tonul în reacţia oficială la sharing-ul în reţea. Deşi privată, organizaţia lucrează direct cu guvernul american şi impune diferite forme de control în numele protejării membrilor săi şi a combaterii pirateriei, cu accent pe comunităţile peer-to-peer. Raportul Special 301 reprezintă esenţa observaţiilor speciale pe care AAP, (Association of American Publishers, reprezentanta a peste 300 de edituri americane), BSA (Business Software Alliance, specializată pe promovarea intereselor industriei software şi a partenerilor săi din zona hardware), MPAA (Motion Picture Association of America, asociaţia producătorilor americani de film) şi RIAA (Recording Industry Association of America, asociaţia producătorilor americani de muzică), le fac întregii lumi în fiecare an. Pentru 2012, principalii actori ai încălcării legislaţiei internaţionale care reglementează copyrightul sunt Canada, China, Rusia, Indonezia şi Ucraina. România a ieşit de pe lista “Priority Watch”, dar a rămas în continuare sub lupă.

 

 

ROMÂNIA

Pirateria se desfăşoară în mare parte în mediu online, tarabele cu CD-uri şi DVD-uri cu programe, muzica şi filme nemaifiind la modă de ani buni. Chiar dacă între timp a fost aliniată stângaci şi parţial la normele internaţionale, legea în vigoare a drepturilor de autor, veche din 1996, continuă să aibă numeroase găuri, arată IIPA. În 2010, rata de folosire a software-ului nelicenţiat a fost de 64%, iar prejudiciile aduse economiei americane s-au ridicat la peste 195 de milioane de dolari, nivelul la care s-ar fi menţinut şi în 2011. “S-ar fi”, pentru că valorile finale vor fi făcute publice abia în luna mai.

 

Concret, schimbul de informaţii a renunţat la distribuţia pe suporturi materiale, favorizând apariţia de comunităţi peer-to-peer de tipul iPlay sau de platforme de streaming de tipul vPlay. BSA spune că, în 2011, a organizat 248 de raiduri în România – 190 dintre acestea au vizat utilizatori finali -, cu regretul că doar 30 dintre aceste cazuri s-au concretizat în condamnări penale. Printre uneltele campaniei de awareness şi prevenire a folosirii de software piratat desfăşurate anul trecut în România sub egida BSA se numără şi siteul SoftwareCuLicenta.

 

Ceea ce nu ştiu încă autorii raportului IIPA din acest an e că românii, mai ales cei din generaţia X sau Y, interconectaţi şi obişnuiţi de mici cu lumea digitală, sunt adaptaţi deja la trendurile mondiale, apelând tot mai des la sharingul prin protocoale wireless variind de la Bluetooth la 3G sau hotspot-uri ad-hoc. Cu un surprinzător loc 2 în lume la viteza de internet, România stă excelent la comunicarea în reţea, ceea ce popular se numeşte “clacă”sau “şezătoare” mutându-se de mult în online şi respectând regulile agorei ca spaţiu public/deschis.

 

CANADA

Reproşurile adresate Canadei pleacă de la observaţia că, în urmă cu 15 ani, canadienii deţineau un rol important în negocierile tratatelor internaţionale în cadrul WIPO (World Intellectual Property Organization), în timp ce astăzi încurajează distribuţia liberă a bunurilor digitale, protejând siteuri cum ar fi isoHunt (de 8 ani în Canada), KickAssTorrents, mutat de curând în Filipine, sau agregatorul Torrentz.eu. Raportul menţionează că sistemul notificărilor scrise către utilizatorii care transferă fișiere “dubioase” nu are niciun efect real. Urmărind calculele unei industrii care refuză să se adapteze şi vrea să-şi distrugă de tot reputaţia atacând direct publicul căreia i se adresează, pirateria sub steagul-cu-frunza-de-artar ar fi generat găuri în bugetul american de peste 1.8 miliarde de dolari canadieni şi ar fi dus la pierderea a peste 12.600 de joburi în perioada 2009-2010. IIPA reproşează autorităţilor locale că legile care le protejează drepturile sunt “slabe, ineficiente sau inexistente”.

 

CHINA

Anul trecut, multe platforme de sharing şi-au curăţat serverele de conţinut discutabil, dar piaţa locală rămâne închisă monitorizării internaţionale, evitând statisticile reale. Majoritatea utilizatorilor apelează la reţele ad-hoc, prin diferite protocoale wireless, sau preferă să consume filme şi muzica în sistem streaming. Asta în condiţiile în care numărul de utilizatori de internet e de 513 milioane, contorizaţi la sfârşitul anului trecut,iar cel al abonaţilor mobili e aproape dublu – 975 de milioane. Chinezii conectaţi prin smartphone-uri reprezintă 69,3% din totalul abonaţilor, folosind internetul în proporţie de 75,2% pentru muzică, 63% pentru jocuri online şi streaming de filme, şi 40% pentru citit. Rata pirateriei în spatele Marelui Zid e de 90% în cazul distribuţiei pe suporturi fizice şi 99% în cazul celei online. Pierderile totale estimate de studiu în cazul licenţelor software sunt de 7.8 miliarde, dintr-un prejudiciu adus direct economiei americane de peste 107 miliarde de dolari. Printre multe alte aspecte legate de particularităţile şi ubicuitatea accesului la internet în China, calculele americane uita că un smartphone ordinar din China poate avea şi 4 sim-uri, şi că celebrele clone de telefoane sunt, de multe ori, versiuni conceptual îmbunătăţite faţă de ceea ce se lansează oficial.

 

RUSIA

Federaţia Rusă rămâne pe lista de priorităţi, atenţionările fiind concentrate pe trackere cum ar fi Torrent.ru, GameTorrent, Best-mp3.ru, dar şi pe serviciile de streaming online, printre care se remarcă Video2k.tv, comunitate care generează între 2,5 şi 5,3 milioane de page-view-uri zilnic prin cele 35 de sub-domenii pe care le operează. Sunt vizate şi café-internet-urile, surse de bază pentru software piratat, dar şi comunitatea vKontakte, echivalentul rusesc al Facebook, cu peste 100 de milioane de membri în întreaga lume. Reţeaua socială permite transferul de fişiere de orice tip, înregistrarea în cinema a filmelor fiind deja o veche tradiţie rusească, în pofida faptului că, numai anul trecut, autorităţile au organizat 32 de raiduri prin serverele specialiştilor în pirateria de film. Cât despre software, BSA notează că daunele produse de versiunile piratate s-au ridicat la 2,8 miliarde de dolari în 2010, dublu faţă de nivelul din 2004.

 

INDONEZIA

În Indonezia prevalează pirateria pe suporturi fizice, distribuită prin intermediul retailerilor off şi on-line, pe fondul unei legi a drepturilor de autor nemodificată din 2002. Pe lângă întărirea importurilor de DVD-uri cu protecţie DRM peste care trece orice internaut în stare să caute pe Google, focusul e menţinut pe noul trend în sharing: cel prin platforme mobile. Având în vedere că serviciile de internet wireless au explodat anul trecut pe piaţa locală, ajungându-se la peste 180 de milioane de utilizatori până în martie 2011. Majoritatea blogurilor specializate şi serviciile p2p îşi ţin serverele în afară Indoneziei, apelând la platforme din alte ţări şi schimbându-şi în mod regulat adresele şi brandurile sub care operează. Un aspect interesant e intenţia de a extinde durata de menţinere a drepturilor patrimoniale, la 70 de ani după moartea autorului şi cu o protecţie de 95 de ani în cazul lucrărilor colective.

 

HONG-KONG

E pomenit mai ales în contextul Megaupload.com, ai cărui fondatori încep să fie eliberaţi pe cauţiune, mai puţin King Dotcom, cu interdicţia de a accesa internetul. Tot în Hong-Kong se afla şi serverele Filesonic, serviciu care tocmai a dezactivat opţiunea de “sharing”, aflat în capul listei negre alături de isoHunt, Demonoid (cel mai activ domeniu cu extensie .me), sau legendarii PirateBay.

 

Statutul drepturilor de autor în lumea conectată digital este extrem de sensibil în momentul de faţă, iar agenda internaţională a unor organisme ca IFPI sau RIAA presupune inclusiv un lobby agresiv îndreptat către gigantul Google, ecosistem pe care insistă să-l filtreze pentru că indexează peste 460.000 de site-uri cu conţinut considerat dubios. Totul în contextul în care tratate şi acorduri din categoria ACTA/SOPA vor să se impună la nivel global. Chiar dacă România nu mai e pe lista de priorităţi în ceea ce ţine de distribuţia digitală în reţea, rămânem victime colaterale ale bătăliei dintre obiceiurile consumatorilor şi pretenţiile uneori nejustificate ale producătorilor de media.

Raportul Special 301, aici.

Alte articole
  • Situaţia în România, ca şi în alte ţări din fostul bloc comunist, e una specială. Trăim şi evoluam într-o cultură obişnuită cu producţia şi distribuirea de media “pe şest” sau la lumina lunii, sub orice regim politic şi diferite forme de cenzură, romanul având mereu resursele şi disponibilitatea să găsească noi metode de a-şi asigura consumul necesar de distracţie digitală.

  • Io n-am hotspot wireless ad-hoc de unde sa piratez, damn it 🙂