Viața în Slo-Mo

Academia Americană de Film a premiat doi români pentru inventarea unei camere digitale care filmează în slow motion. Nu aplaudați încă, trebuie să dăm filmul puțin înapoi.

Ar putea fi privit ca un instrument de dilatare a timpului. Viața ”reală”, sau cel puţin ceea ce percepe ochiul uman ca fiind realitatea înconjurătoare, se întâmplă cu 25 de frame-uri pe secundă. Văzută însă prin lentila unei camere Phantom, o creaţie Vision Research, o secundă poate avea și 26 de ore.

 

Sâmbăta trecută, într-o premieră pentru industria de film, Academia Americană de Film a premiat o cameră digitală cu Scientific and Engineering Award, echivalentul unui Oscar pentru descoperiri științifice în cinematografie.

Văzută prin lentila unei camere Phantom, o secundă poate avea și 26 de ore

 

Doi dintre cei patru oameni care au urcat pe scenă să ridice premiul pentru cea mai performantă cameră de filmat în slow motion a momentului au fost românii Radu Corlan, Chief Scientist-ul companiei americane, şi Petru Pop, Software Architect. De pe scenă a lipsit însă timişoreanul Alexandru Aciu, răpus de cancer în 2004, omul al cărui nume a devenit un sinonim al dezvoltării tehnologiei digitale în capturi de imagini high-speed.

Andy Jantzen, Petru Pop, Radu Corlan si Richard Toftnesscu

 

Fost inginer la un institut de cercetare din România, Aciu a emigrat în anii ’90 în Statele Unite. După un prim job de câteva luni la McDonalds, s-a angajat la Vision Research, unde şi-a continuat cercetările începute în România. Pentru a-şi duce mai departe ideile, i-a adus ulterior din țară pe Petru Pop și Radu Corlan, iar în 1997 cei trei înregistrau patentul pentru specificaţiile şi tehnologia din spatele Phantom.

 

”Tatăl meu a dezvoltat noul concept de design CCD, inima și creierul Phantom, de unul singur”, spune Cristian Aciu într-o discuție pe email cu Das Cloud, iar ceilalți doi români au făcut partea practică, de implementare, ”ca în cazul oricărui produs complex care nu poate funcționa fără software și hardware”.

 

De atunci, diferitele versiuni ale Phantom au fost folosite în filmarea unor scene din cunoscute producții de Hollywood, de la “Inception” și “Source Code”, la “Sherlock Holmes” și “Green Hornet”. În jurul ei a fost construită seria “Time Warp” de la Discovery, iar de fiecare dată când vedeți la TV reclame cu paste într-o cădere interminabilă în apa fierbinte sau legume secerate de cuțit în slow motion pe tocător, puteți fi aproape siguri că toate aceste detelii au fost surprinse prin “ochiul” unui Phantom.

Bogdan “Hypno” Moldoveanu e unul din puținii regizori români care lucrează cu Phantom. În paranteză spus, porecla Hypno vine de la o abilitate care lasă pe oricine cu gura căscată: își poate face ochii să vibreze într-o rapidă mișcare stânga dreapta, așa cum tremură imaginea pe un televizor cu semnal TV slab. E mai greu să filmezi în Slo-Mo (slang cinefil)? Moldoveanu spune că există cel puțin două motive pentru care răspunsul e afirmativ.

În primul rând, ”e ceva de genul dacă la camera normală vezi direct acțiunea, aici e la modul acțiune!-stop!, hai să vedem ce a ieșit”. Dacă la o filmare obișnuită jumătate din imaginile rezultate ”se pupă” cu ceea ce vede regizorul în timpul filmării, la un Slo-Mo e vorba de mai puțin de 25%. Atât văd ochii lui Moldoveanu. ”Uneori obții niște lucruri la care nici nu te aștepți, că n-ai cum. Imaginația ta merge la 25 de frame-uri pe secundă, nu la 800”.

”Uneori obții niște lucruri la care nici nu te aștepți, că n-ai cum. Imaginația ta merge la 25 de frame-uri pe secundă, nu la 800” – Bogdan “Hypno” Moldoveanu

 

În al doilea rând, cu cât se captează mai multe cadre pe secunde, cu atât obturatorul camerei se închide mai mult – ajungând să privești ca printr-o gaură de ac -, deci cu atât e nevoie de mai multă lumină care să compenseze dimensiunile diafragmei. Dacă la o filmare obișnuită ai nevoie de 3KW de lumină, explică Moldoveanu, la una de 100 de frame-uri pe secundă ai nevoie deja de 12KW (echivalentul a 200 de becuri obișnuite). Să fii filmat de o astfel de cameră la 800 de frame-uri pe secundă e ca și cum te-ai uita de foarte aproape la un bec aprins.

 

Privită din exterior, Phantom pare mai degrabă înrudită cu un calculator, şi nu cu o cameră de filmat tradiţională. Nimeni nu stă în spatele ei când se filmează, ci al calculatorului la care este conectată, şi are update-uri de software ca orice PC. Cu minusul că, de fiecare dată când se apare o noutate software, de regulă o dată la câteva luni, camera trebuie trimisă în Statele Unite. E greu, așadar, să încercați asta acasă. Doar camera în sine, fără obiective și lumini, costă în jur de 100.000 de dolari. În România există doar una, la studioul lui Tony Fiori, un englez stabilit în București.

 

DasClaimer: pentru o percepţie într-un timp normal, acest text a fost optimizat unei citiri la 25 fps!

 

Unul din spoturile filmate de regizorul Bogdan Moldoveanu în România cu Phantom HD pentru o campanie a Asociației React.

Alte articole
  • parere

    cam multa gargara pe aici. astfel de camere exista demult, cat despre boi ca moldoveanu se tot perpetueaza prin istoria omului inca de la inceputuri.