Detectivii de date

Dacă o imagine face cât o mie de cuvinte, atunci un infografic face sigur cât zece mii de vorbe bine meşteşugite. În potopul tot mai copleşitor de informație cotidiană, jurnaliștii au început să împrumute tehnici vizuale de la experți în computere, cercetători și artiști.

Flickr / dougbelshaw

 

Ce crește de două ori pe an, o dată de Paște și două săptămâni înainte de Crăciun, are un mini vârf în fiecare zi de luni și se aplatizează vara? Nu e nici consumul de ciocolată, nici culmile de febră ale shopping-ului la mall. Sunt perioadele din an în care update-urile de pe Facebook anunță cele mai multe despărțiri. Iar astfel de infografice – sau dacă vreţi vizualizări de date sau hărți informaționale, denumirile pentru mix-ul imagini/informaţie sunt numeroase – pot să o demonstreze mai bine, mai concret şi mai coerent decât orice analiză suprasaturată de cifre sau orice colecţie exhaustivă de print screen-uri de pe homepage-ul Facebook.

 

Jurnaliștii fac de când lumea apel la scurtături pentru a se face mai ușor şi mai limpede înțeleși – un titlu eliptic, o introducere concisă care plonjează abrupt înspre subiect, sau o piramidă inversată pentru a începe cu informația vitală și a îngropa spre sfârșit detaliile deja cunoscute. Un alt instrument, să-i spunem emergent, sunt infograficele – structurile și conexiunile relevante sunt scoase în față, mai apoi un design atractiv le împachetează pentru mai mult sens, iar în final rezultă o poveste conturată “in the face”. Informația importantă nu doar că ne este mai bine servită, dar ne şi putem concentra cum trebuie asupra ei.

 

Infograficele completează de ceva vreme şi în munca de redacţie din România ceea ce textul brut și imaginile nu mereu grăitoare nu reușesc întotdeauna să comunice. Cum pot face narațiunile tradiționale casă bună cu expunerile sofisticate și interactive de informație? Das Cloud a făcut un tur prin redacţiile care cochetează mai des cu informația desenată și a stat de vorbă cu pionierii din domeniu, pentru a afla dacă infograficele reprezintă doar o modă sau, dimpotrivă, sunt o nouă modalitate de a te adresa cititorului.

 

Citius, Altius, Fortius

 

Interactivitatea infograficelor în spațiul digital ar putea fi acel “the next level”

“Infografia e un mod de a spune o poveste”, spune Cristi Lupșa, redactor-șef la Decât o Revistă, una dintre publicațiile cu densitate mare de infografice în pagini. “Sunt anumite povești sau informații pentru care nu are sens să folosești sute sau mii de cuvinte; ajunge o imagine. O imagine care are o construcție dramatică, cu început și sfârșit, nu doar îmbracă o informație în culori și forme frumoase”.

 

Dorin Oancea, redactor-șef Business Magazin, a început să traducă cifrele seci oferite de autorități despre șomaj, PIB, alimentație sau populația lumii în peisaje mai grăitoare, pe care cititorii le percep acum ca pe un infotainment. “Am vrut să oferim și altceva publicului nostru, cumva mai tradiționalist decât în cazul altor genuri de publicații. Pentru că sunt folositoare, plăcute vederii și pentru că – o să folosesc un clișeu – o imagine bună face cât multe cuvinte. Din punt de vedere jurnalistic, îti pun mintea la lucru într-un mod diferit decât clasicele text și foto. Pot oferi comparații grăitoare, informații cuprinzătoare despre un anumit subiect, un punct de vedere aparte asupra unui subiect sau pot, pur și simplu, smulge un zâmbet”.

 

Timpul mai scurt pe care îl avem la dispoziție a favorizat popularizarea acestui tip de conținut jurnalistic, observă și Cosmin Nițu de la Quickdata, o agenție specializată în vizualizări de date. “Se conturează un nou domeniu în jurnalism, de fapt în afara domeniul este deja destul de bine conturat. Cauza este, în primul rând, timpul din ce în ce mai scurt pe care vrem să îl petrecem aflând o anume informație, iar pe de altă parte pentru că au acea componentă de entertainment. Sunt un instrument foarte util de a transmite informația mult mai rapid decât în scris”.

 

Pentru că semnalele din tabăra cititorilor sunt bune, sunt “clickuibile”, iar feedback-ul există, după cum spun in corpore Niţu, Oancea şi Ulmanu, Das Cloud şi-a provocat interlocutorii la o scurtă pledoarie pentru infografice în viața de zi cu zi a unei redacții. Apărarea are cuvântul:

Colors in culture (Informationisbeautiful.net). Cum sunt văzute culorile în diversele culturi ale lumii.

 

O 9 dimensiune

 

Dacă infograficele s-au agățat de puțină vreme de mintea citorului grăbit din România, istoria lor la nivel mondial e ceva mai diferită. Nu au nici 30.000 de ani, de când datează primele desene cu animale de prin peșterile protoistoriei, dar nu-s nici chiar de ieri, de azi. Să spunem că, în 1933, liniile de transport urban londoneze au fost ilustrate cu o hartă sumară, care conceptualiza rutele și stațiile din capitala Marii Britanii. În anii ’70, infograficele puteau fi deja întâlnite în gazete, observă Monica Ulmanu, jurnalist grafic stabilită în SUA, unde lucrează pentru The Boston Globe. “Nu sunt chiar o noutate în jurnalism. Cu trei decenii în urmă, USA Today a publicat pentru prima oară în jurnalism o hartă meteorologică color pe o pagină întreagă a ziarului, însoțită de explicații și legende. În anii ’90, teoreticienii americani scriau despre o revoluție grafică în media, iar la început de mileniu, aproape jumătate dintre cotidienele din SUA publicau un infografic pe prima pagina zilnic, majoritatea create în redacție”.

 

”Îmi place să găsesc tipare ascunse, iubesc rolul de detectiv de date. Și sunt în ele tipare foarte interesante și ciudate, pe care le poți observa numai când le vizualizezi” – David McCandless, Information Is Beautiful

Odată cu emergența noilor tehnologii din publishing, jurnalismul grafic a intrat într-o nouă dimensiune. “Tehnologii noi cer instrumente diferite, abilități și deprinderi noi. Jurnalismul grafic a evoluat constant, a câștigat premii Pulitzer și s-a mutat si în mediul digital, pe platforme multiple, a devenit interactiv. Într-o lume în care o persoană educată consumă zilnic între 3.000 și 4.000 de elemente media vizuale și în care oamenii de știință afirmă că trei sferturi din informația pe care o consumăm este vizuală, jurnalismul de tip vizual, grafic și multimedia, aduce o nouă dimensiune în storytelling și face ca jurnalismul să fie, în multe cazuri, mai relevant și mai accesibil”, mai spune Ulmanu.

 

Interactivitatea infograficelor în spațiul digital ar putea fi, aşadar, acel “the next level”. Numai că e nevoie de resurse, pe care puține redacții, inclusiv din țări cu tradiție, sunt dispuse să le şi aloce. Plus că, în România, lipsa reurselor vine la pachet cu alte minusuri. Cristi Lupșa acuză o lipsă de imaginație a jurnaliștilor. “Apoi vorbim de o lipsă de cunoștințe. În școlile de jurnalism de afară te învață cum să documentezi și apoi să reprezinți grafic o informație – de la cifrele PIB, la cum crește iarba. Graficele nu se opresc la bani sau statistici. După ce jurnaliștii vor interioriza acest adevăr, poate vom vedea și curaj. Curajul de a încerca ceva nou, cu riscul de a rata”. E nevoie de un suflu nou în rândul jurnaliștilor pentru a înțelege importanța infograficelor în economia unei redacții, spune și Dorin Oancea. “Trebuie prospețime, trebuie să înveți multe și să ai timp să citesti, știri dar și cărți sau analize sau studii, iar redacțiile din ziua de astăzi nu prea își permit să risipească astfel timpul”.

 

Excesul informațional este boala acestor vremuri, spunea într-o cuvântare de la TED David McCandless, de la Information Is Beautiful. Soluția cea mai simplă este să ne folosim mai mult ochii, “pentru a putea vedea tiparele și conexiunile care contează. Și apoi să construim design-ul acelei informații pentru a-i da mai mult sens, sau a spune o poveste, sau a ne lăsa să ne concentrăm doar pe informația importantă”.

Alte articole