Trilu-lilu Zonga-liru’

Music streaming-ul făcut direct din cloud – o nouă experiență auditivă pentru melofanii avizi de mobilitate, dar şi un posibil nou model de business pentru artiști și casele de discuri. Cu un mobile music streaming vârf de lance. În România se simte la atingere de doar câteva zile și sună a Zonga.

 

Erix! / Flickr

 

“Am lansat Zonga pentru că am crezut în ceva simplu, dar care poate face o diferență în viața noastră: că românii merită să aibă parte de o experiență extraordinară atunci când ascultă muzică. Ar trebui să poți să ai muzica ta preferată, cu tine, oriunde și oricând (…). Totul să fie acolo, pur și simplu și tu să poți asculta orice, când ai tu chef, de pe orice device”. Sună a Déjà vu – chiar dacă e vorba despre muzică, nu e de data asta hitul Iron Maidenceea ce detaliază aici Sergiu Biriș, șeful Trilulilu, cel care tocmai a lansat Zonga?

 

Aceeaşi idee a libertăţii de mişcare şi a conţinutului legal distribuit/împărtăşit o sublinia și Steve Jobs în ziua de graţie a lansării iTunes Store, 28 aprilie 2003: “Am decis acum un an și jumătate să creăm un magazin de muzică. Download de muzică făcută corect. (…) Avem în această clipă 200.000 de piese și încărcăm unele noi în fiecare zi. Când le-ai cumpărat poți să le arzi nelimitat pe CD-uri pentru uz personal. (…) Poți să pui după aia muzica ta pe un număr nelimitat de iPod-uri, poți să o pui pe trei Mac-uri. Și fiecare dintre aceste piese le poți cumpăra cu 99 de cenți, fără să plătești un abonament”. O soluţie de echilibru, astfel încât toată lumea să fie mulțumită.

 

De la momentul iTunes și până astăzi, muzica ascultată online a schimbat multe note și acorduri. Melomanii de azi pleacă urechea la muzica gratuită pe YouTube, Trilulilu sau Vimeo, sau fac streaming de desktop sau mobil, de cele mai multe ori free, utilizând servicii precum Spotify, MOG sau Rdio. Își modelează după propriul chip posturi de radio pe internet cu ajutor de la Pandora. Sau merg pe recomandările făcute de Last.fm.

 

Până acum, Zonga se laudă cu 1.774 de ore de muzică îndosariate și 6.152 de artiști semnați

Între eOk și Spotify

În acealași nor muzical se încumetă să intre și Zonga, cu o declinare specifică pieţei din România. Accesibil pentru moment doar într-o formulă private beta, pentru 500 de utilizatori, serviciul promite să devină full-operaţional de luna viitoare. Până acum, Zonga se laudă cu 1.774 de ore de muzică îndosariate și 6.152 de artiști semnați, iar ambiția Crocodilului Şef Biriș este să ajungă în următoarele săptămâni la 1,5 milioane de piese. Zonga poate fi accesat şi din browser, dar și prin aplicaţii smartphone dedicate (iOS și Android). Gratuită e doar versiunea de browser (cu o limită de 20 ore de ascultare/lună şi publicitate inclusă o dată la 15 minute). Variantele Premium (4,99 euro) și Plus (2,99 euro), în schimb, oferă mai multe facilități: radio, smart play și mod offline. Pentru comparaţie, un abonament lunar la mai titratul Spotify este de aproximativ 7,5 euro.

 

 

Până să facem scenarii dacă Zonga va confirma sau se va îngropa la fel de repede cum a făcut-o eOk.ro (lansat în 2006 și ieșit din reflectoare la sfârșitul anului trecut), să vedem cum cântă serviciile de music streaming prin alte țări. Cunoscute şi sub numele de servicii de cloud music (streaming on demand playback services, pentru o și mai mare exactitate), au pornit pe spinosul drum al tehnotendinţelor pe la începutul anilor 2000, cu precădere pe teritoriul Statelor Unite (o listă a acestor site-uri poate fi consultată aici). Rețeta pe care o vând melomanilor e, în linii mari, aceeaşi: ai acces la o tonă de melodii care nu sunt stocate pe computer sau pe telefonul mobil şi poți să te bucuri de ele în orice clipă, oriunde te-ai afla. Ca să nu mai spunem că elimină stresul legat de stocare, sincronizare între device-uri sau, mai ales în vremurile tulburi ale ACTA, SOPA sau PIPA, de suspiciunile de piraterie. Totul contra unui abonament lunar relativ modic pentru cineva care e deja dotat cu un smartphone. Minusul cel mare, pentru că nu e totul o rapsodie în roz, ar fi acela că, la expirarea celor 30 de zile de abonament, dispare tot ceea ce ai salvat în playlist, dacă nu achiţi o nouă taxă lunară.

 

”Am lansat Zonga pentru că am crezut în ceva simplu, dar care poate face o diferență în viața noastră” – Sergiu Biriş, Zonga

Calapodul Trilulilu?

Cum era de anticipat, în hora cloud music au intrat de curând Apple, Google, Amazon sau Sony, cu oferte restricționate geografic, la care românii nu vor avea acces prea curând. Explicaţia pe scurt: piață mică de desfacere, roialități mari de plătit. Adică zero motive să mai sperăm că-i vom vedea şi încerca şi prin al nostru .ro. În Europa, segmentul cloud music e de pe acum sinonim cu Spotify. Lansat în 2008, în Suedia, are acum aproximativ 10 milioane de abonați, o arhivă de 15 milioane de piese și o mică-mare hibă: încă nu este disponibil în România. De altfel, suedezii nu s-au grăbit să intre pe piaţa est-europeană, orientându-se în vara anului trecut spre cea americană. “Dacă Spotify s-ar lansa în România, tot cred că am fi competitivi pentru că avem un preț care e la jumătate decât al lor și, totodată, o echipă dedicată în România, care se va ocupa non stop de acest proiect ca să fie așa cum îl vreți voi”, e replica lui Biriş la un scenariu Spotify-România.

 

Odată cu dezvoltarea segmentului smartphone, muzica a devenit mai mobilă ca niciodată. Numai că, în România, vânzările de receptoare inteligente nu se simt prea grozav, dacă e să ne uităm la statistica celor aproximativ 600.000 de unităţi vândute în 2011. Doar că Biriș pare să fie tipul de antreprenor care a învăţat că  lucrurile bune li se întâmplă celor care ştiu să aştepte. La lansarea din 2007, Trilulilu era perceput ca o clonă YouTube. După doar două luni a avut însă o ofertă de preluare de la Neogen, iar în decembrie 2007 intra deja în top 10 site-uri româneşti, pentru ca în mai 2008 să ajungă la o valoare evaluată de piaţă de 2,5 milioane de euro.

 

Zonga e actualul său pariu. Unul pe care îl face într-o nouă eră tech, o eră în care smartphone-urile detronează încet, dar sigur, computerele din viața noastră de zi cu zi. Se va repeta precedentul Trilulilu? Rămâne de auzit.

Alte articole