Like, Comment, Share, Poke

Cum pot 800 de milioane de oameni să-și pună la perete, de bunăvoie şi nesiliţi de nimeni, întreaga viaţă personală? Convingeţi-vă singuri! Sau împreună cu toţi prietenii prietenilor prietenilor prietenilor voştri!

Vasjen Katro/Flickr

Din clipa în care Zuckerberg & Co. şi-au anunțat oficial intenția de a se lista la bursă, întrebarea de 100 de miliarde de dolari a momentului este dacă Facebook valorează sau nu aceşti bani. Şi cum o întrebare nu vine niciodată singură, nu lipsesc nici corolarele “dar” ale acesteia. Dar nu cumva reţeaua socială foloseşte un sistem de publicitate ineficient? Dar dacă, odată transformaţi în milionari, angajaţii-cheie ai Facebook vor pleca pentru a-și deschidă propriile companii? Dar dacă sutele de milioane de utilizatori se vor plictisi de Facebook sau vor pleca dintr-o nevoie acută de anonimitate?

Ceea ce pare să conteze în momentul de faţă este psihologia din spatele fiecărui utilizator în parte

Cei drept, evaluarea Facebook se bazează în primul rând pe numărul de utilizatori și mai puțin pe veniturile financiare ale companiei. Ceea ce pare să conteze în momentul de faţă este psihologia din spatele fiecărui utilizator în parte, sau “magia” din spatele Facebook. Ce îi determină pe aproape jumătate dintre utilizatorii să-și verifice contul de Facebook înainte de culcare şi imediat după ce se trezesc? Doar pentru că e distractiv să ne conectăm cu prietenii și familia?

Sunt cunoscute deja efectele fiziologice produse de tehnologie în general asupra creierului uman. De fiecare dată când primim un like sau un comentariu la o postare, creierul nostru ne răsplătește cu un shot de dopamină. Denumită și ”chimicala plăcerii”, este principala substanță pe care creierul o folosește în sistemul de învățare prin recompensă. Și nu vorbim aici despre faptul că Facebook ne-ar transforma în dependenți de dopamină. Cu două precizări absolut necesare:

1. aşa-numita dependenţă este un concept folosit de media, nu de studiile de specialitate.

2. în cazul apariţiei unei forme de dependenţă 2.0, aceasta nu este efectul exclusiv al unei forme de social media, ci şi al tehnologiei în general.

”Ne aflăm la începutul unei revoluții în privința modului în care indivizii și culturile iau decizii și acționează” – BJ Fogg

 

Cât despre Facebook, Reţeaua e mai mult decât un simplu shot de dopamină, e ceea ce specialiştii numesc primul instrument de persuasiune interpersonală în masă (MIP). Termenul este creaţia lui BJ Fogg, profesor la Stanford University, în opinia căruia ”această nouă metodă de a schimba atitudini și comportamente este cel mai mare avans în persuasiune de la inventarea radioului în 1890”. Și nu o spune un profesor oarecare, ci unul specializat în studiul computerelor ca tehnologie de persuasiune – sau captology, un cuvânt deocamdată fără corespondent îm limba română.

Pe scurt, Facebook are șase elemente care se regăsesc sub aceeași umbrelă – fapt nemaiîntâlnit până în 2007, când rețeaua socială a dat posibilitatea de a crea aplicații oricui este interesat. Iată-le, pe scurt:

1.Persuasive Experience: O experiență ce este creată să schimbe atitudini și/sau comportamente

2. Automated Structure: Tehnologie digitală ce structurează experiența persuasivă

3. Social Distribution: Experiența persuasivă este împărtășită (share) de prieteni

4. Rapid Cycle: Experiența persuasivă poate fi rapid distribuită de la o persoană la alta

5. Huge Social Graph: Experiența persuasivă are potențialul de ajunge la milioane de oameni conectați social

6. Measured Impact: Efectul experienței persuasive este observabil de către utilizatori și creatori

 

Harta relatiilor Facebook din Europa, Paul Butler, dec 2010

 

Dacă în teorie lucrurile sună interesant, practica a dovedit și mai multe. În decembrie 2007, Fogg a ținut un curs de psihologia și măsurarea aplicațiilor în Facebook, pentru a-și explica mai bine persuasiunea interpersonală în masă. Cursul nu a fost unul care să se concentreze pe programare, ci pe psihologia persuasiunii și atenția la detalii. Cum să arate fiecare buton în parte sau ce text să fie folosit. Pe scurt, după 10 săptămâni de curs, studenții lui au reușit să convingă 16 milioane de utilizatori să le instaleze aplicațiile și un milion să le folosească în fiecare zi. Asta în condițiile în care la aceea vreme erau lansate 50 de aplicații pe zi, deci o concurență serioasă pentru studenții lui Fogg.

Dar cum rămâne cu utilizatorul obișnuit care nu știe să-și programeze propria aplicație? Ce-i drept, opțiunile sunt limitate în acest caz, dar de fiecare dată când un utilizator creează un grup – de protest, să zicem, împotriva a ceva sau a cuiva – nu face altceva decât să folosească MIP fără să-și dea seama. De altfel, ori de câte ori cineva încearcă să schimbe gândurile sau reacţiile oamenilor pe Facebook, nu doar să-i amuze sau să-i informeze, vorbim despre MIP.

Persuasiunea interpersonală îi oferă omului obișnuit nu doar posibilitatea să-şi impună propriile convingeri unor terţe persoane, ci şi potențialul ca ideile sale să ajungă apoi la alte câteva mii, zeci de mii sau chiar milioane de prozeliţi. Ceea ce cândva era un atu care aparținea exclusiv mediei, nu indivizilor.

”Ne aflăm la începutul unei revoluții în privința modului în care indivizii și culturile iau decizii și acționează”, e una dintre concluziile lui Fogg. O revoluție declanşată de Facebook, chiar dacă profesorul american spune că MIP nu aparține exclusiv creaţiei lui Zuckerberg. E limpede în schimb că, din acest punct de vedere, Facebook pare să fie imbatabil. Like? Comments?

 

Alte articole
  • Anonymous

    Foarte interesant !
    Depinde cat de mult utilizezi Facebook, dupa parerea mea. Una este sa intri dimineata si seara, cate 10-15 minute, pentru a vedea noutatile, eventualele mesaje, poze, alte postari si, alta este sa stai cu orele, cu noptile ! Atunci, fara sa vrei, “iti pui sufletul pe masa” si este mult mai usor sa fii influentat.