Have e Cig

Pentru o viaţă cât mai sănătoasă, consumaţi zilnic 2 ml de lichid! Fără alte bancuri, despre ţigările electronice şi o dilemă de timpuri noi. “Vreau să mă las de fumat” sau “țigările au devenit din nou cool”?

(Avertisment: acest text nu dăunează sănătăţii!)

Foto: Araina Nespiak/Behance

 

Au apărut şi au părut mai degrabă o fiță cu mare priză în plenul Parlamentului, după cum arătau cei de la Gândul într-un articol de la începutul lui 2009. Trei ani mai târziu, piaţa românească a ţigărilor electronice dă primele semne de consolidare, cu vânzări în 2011 de aproximativ 10 milioane de euro, așa cum estimează ro-importatorii.

 

Majoritatea vin din China, au nume de cod greu de ținut minte (eGo XXL, DSE902) sau cu rezonanță medicală (E-Health) și se ieftinesc pe măsură ce pachetul de țigări standard mai saltă periodic cu câteva zeci de bani. Vedetele, nu aspirantele la titlu din tabloidele româneşti, le-au dat apă la moară, chiar dacă nu s-au afișat cu ele şi pe platourile de filmare, iar pe o listă Business Week a e-fumătorilor îi regăsim pe Britney Spears, Jeremy Piven, Leonardo DiCaprio, Kate Moss, Paris Hilton sau Catherine Zeta-Jones. Să mai spune că, în SUA, numărul celor care au fumat e-țigarete a crescut de la 0,6% în 2009 la 2,7% în 2010.

Leonardo di Caprio. Foto: sneakyreviews.com

 

O scurtă propoziţie şi despre mondenitatea dâmboviţeană, a cărei primă conexiune spre electronic pare să fie Connect-R. Pe repede înapoi în business, dacă e să schiţăm un portret robot ale celor atraşi de noua găselniță de marketing, bărbaţii trecuți de 35 de ani reprezintă 80% dintre clienți, potrivit estimărilor lui Bogdan Rusescu, importatorul brandului chinezesc de țigări electronice Sailebao. Să nu fie chiar atât de cool cum sugerează cei de la Business Week? “Cool le pot considera tinerii, dar numai 20% dintre cei de 20-30 de ani le cumpără”, adaugă Rusescu.

 

Perversitatea care atrage

 

Alina (33 de ani) îi spune “narghilea portabilă” și a cumpărat-o în luna octombrie a anului trecut, când încă mai fuma peste un pachet de țigări normale pe zi. “Nu-mi dă dependență, mă scapă. Și mă simt și mult mai bine, nu mai am probleme cu gâtul, mai ales când merg pe bicicletă simt asta. Plus că de o lună și jumătate nu îmi mai cumpăr rezerve cu nicotină. Acum mai fumez câte-o țigară de astalaltă foarte rar, când îmi mai aduc aminte de ele sau când sunt agitată. Am dat 170 de lei pe set și cumpăr cu 30 de lei soluție care mă ține o lună”.

 

Tot ca pe o narghilea de buzunar o vede și Alin (31 de ani), fumător și el, dar unul pe care noua jucărie nu l-a convins 100%. “Mi se pare complicat de avut (o asemenea țigară). E faină țigara în sine, dar îti trebuie sticluțele acelea cu flavours. Ai sticluțe de alea la chioșc lângă casă? Eu nu. Găsești în club? Nu. Deci implică să prevezi când ți se termină. Eu nu-s în stare. Am rămas fără, iau un pachet (de țigări normale). Plus feelingul era ca de narghilea. Țigara are o chestie perversă: tragi din ea până când îți stă în gât fumul ăla și te îneci. Nu poți trage la nesfârșit. La asta (electronică) trăgeam, trăgeam, dar nu venea momentul ăla de saturație. Adică nu ai un finish ca la țigări. Deci n-ai satisfacție. Experiența e prea diferită pentru a înlocui țigara. La cea electronică faza mișto e că pastrezi gestul, chestia asta de care e greu să scapi dacă vrei să te lași. Adică poți pufăi cu prietenii fumători pe lângă, dar nu e de mine la momentul ăsta și nu văd să fie vreodată”.

Până să simtă amenințarea producătorilor de țigări “analogice”, digitalii cu filtru nu sunt văzuți cu ochi buni nici de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor

 

Ioana este o fumătoare ocazională, însă preferă oricând o țigară rulată cap-coadă uneia electronice. “Dacă tot e ocazional, e ok să fumez o țigară (normală) pe saptămână. Mi se par faine alea electronice și știu oameni care au. Dar, uite, de exemplu prietenul meu zice ca nu e fain, că e ca o proteză. Ca fumător, i se par cheating, ca și când ce, nu ești în stare să fumezi? Dacă tot fumezi, păi fumează”.

 

E-Kent de contrabandă

 

Sailebao este un brand care a vândut anul trecut de 300-400 mii de euro, după spusele lui Bogdan Rusescu. Sunt aduse pe Otopeni direct din Shenzhen, China. De altfel, peste 90% din piața românească este Made in China. În România ajung gata ambalate, însoțite de baterie, încărcător și atomizator (partea care produce vaporii). În SUA lucrurile stau puțin diferit, există o industrie locală care importă componentele din China și le asamblează pe tărâm american, scrie Business Week. La începuturile țigării electronice, în anii 2000, totul se întâmpla însă pe teritoriu chinezesc. Tehnologia a fost patentată de farmacistul Hon Lik în 2003, iar de atunci s-a perfecționat constant, atât țigara cu buton, cât și marketizarea ei. Cele pentru femei sunt mai subțiri și vin în cutii de piele chic. Altele sunt antrenate pentru social networking și pot să îți dea semn dacă mai e cineva cu un device asemănător prin preajmă. Iar altele au gusturi dintre cele mai puțin obișnuite: pește sau șuncă.

 

Sau, pentru cei cu preferințe clasice, țigările electronice de pe piața românească îți dau, pe sub mână, aroma aia de Kent uitată în țigara de scrumieră. Aromele vin de la producători, se scuză Rusescu, care vinde și el arome de Kent contrafăcute în China. Ba mai mult, recunoaște că sunt niște surogaturi şi că nici nu ar avea cum să se bată în arome cu tutunul veritabil. “Nu au a face cu aroma de Kent, însă piața cere. Nu ai cum avea aroma de Kent tocmai pentru că lipsește monoxidul de carbon”. Reprezentanții companiilor de țigarete cărora li se fură aroma sunt, la rândul lor, interesați să intre pe această piață, mai scriu cei de la Business Week.

”Inițial eu le-am spus țigări electrice, dar la nivel internațional așa s-a propagat denumirea. Nu au însă nimic electronic în ele” – Bogdan Rusescu

 

Până să simtă amenințarea producătorilor de țigări “analogice”, digitalii cu filtru nu sunt văzuți cu ochi buni nici de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC). Numărul comercianţilor de e-țigarete sunt de ordinul sutelor (numai un search pe Google trimite la peste 3 milioane de rezultate), astfel că agenția nu duce lipsă de clienţi. Să mai spunem că, în .ro, comerțul online de produse electronice nu poate fi făcut fără a oferi o garanție de doi ani produsului, fără să dai link în homepage spre ANPC și fără a afişa la vedere datele firmei, după cum explică pentru Das Cloud președintele instituției, Constantin Cerbulescu. “Verificăm și noi aceste site-uri, sunt foarte multe. Facem cât ne permite timpul și personalul”. De altfel, ajunge o banală căutare pe net pentru a descoperi magazine online care nu respectă cerințele ANPC.

 

Nici Sailebao nu vin cu 2 ani de garanție, recunoaşte şi Bogdan Rusescu, care nici nu vrea să le încadreze în categoria produselor electronice. “Inițial eu le-am spus țigări electrice, dar la nivel internațional așa s-a propagat denumirea. Nu au însă nimic electronic în ele”.

 

Noul Walkman?

 

Până la proba de foc a ANPC, testul zilnic al țigărilor electrice este făcut în spațiile închise din România. Lanțul de cinematografe Cinema City interzice pufăitul electronic în timpul filmelor. Dacă lumea se mai plânge pe forumuri că electronicele sunt banate la metrou sau prin tot felul de baruri, Alina spune că n-a întâmpinat până acum nici un fel de restricţii. “Am fumat și la cursuri la facultate, colegii mă înjurau în gând, dar până acum sunt doi profesori care mi-au spus că mă lasă”. Luat după litera legii, ceea ce face Alina nici măcar nu poate fi încadrată în definiţia pe care Legea 349 din 2002 o dă fumatului: “(…..) inhalarea voluntară a fumului rezultat în urma arderii tutunului conținut în țigarete, țigări de foi, cigarillos și pipe”. Aşadar, nimic despre electronice.

 

 

Deocamdată, Ministerul Sănătății n-a dat nici un semnal că ar trebui stinse în regim de urgenţă, după cum nici Organizația Mondială a Sănătății (OMS) nu le striveşte sub picior – dar nici nu le dă apă la moară. “Orice afirmație că OMS consideră țigările electronice o terapie legitimă pentru fumătorii care încearcă să renunțe este 100% falsă”, spune un reprezentant OMS.

 

Replica vânzătorilor de aiurea vine mai degrabă sub formă de sloganuri, după cum ne arată un businessman american: “Țigările electronice sunt precum walkman-ul Sony. Oamenii obișnuiau să care după ei casetofoane cu boxe mari și toată lumea trebuia să asculte gunoiul emanat. Cu walkman-ul puteai asculta muzica ta fără ca ceilalți să înghită tot gunoiul”.

Alte articole
  • SQIAR BI

    Great stuff! The element I’d add is tracking audience behavior across channels. We all have so many content products but tying them together complements the subject matter data quite well, you can also have a look at Sqiar tableau services (http://www.sqiar.com/services).