Geekolajul pentru toţi

Cu o conexiune la Internet, două mâini dibace, iată ce pot face! (Atenţie la hyperlink-urile din text, click pe ele!)

 

Credit foto: Skley/Flickr

Programat de consumerism să-ţi cumperi to ceea ce eşti tentat să crezi că nu ai putea face în casă cu piese mai uşor sau mai greu de găsit, uiţi, de pildă, că poţi transforma rapid un televizor într-un ecran de vizualizare a muzicii pe care o asculţi. Trebuie doar să ştii schema de bază a circuitelor din spatele oricărui tub catodic, să ai nişte fire la îndemână şi o sursă de muzică. Piaţa românească de bricolaj e în cădere liberă în ultimii ani, faţă de un 2005-2008 cu o rată anuală de creştere de peste 30%, scrie Forbes. Numai că românii s-au prins că nu e neapărat necesar să apeleze la specialişti, când au la-ndemână pe internet mai multe tutoriale decât ar putea pune în practică în decursul câtorva vieţi. Instructables.com, Makezine.com sau Hackaday.com sunt doar câteva exemple de comunităţi unde găseşti sfaturi şi (re)descoperi idei pe care nu credeai că e atât de uşor să le pui în practică.

 

Apărut în anii ’50, preluat şi transformat de-a lungul anilor ’70 de rebelii punk (nu, mişcarea n-a murit!), fenomenul DIY (Do It Yourself), după cum îl definesc cei de la Anarhopedia românească – un proiect anarhist tip Wikipedia – ar putea fi descris ca “fabricarea sau adjustarea/repararea obiectelor pentru nevoile gospodăreşti, pe cont propriu, decât să se facă apel la cumpărarea sau repararea profesională a lucrurilor, care trebuie plătită”. Dar la fel de bine poate duce la apariţia de gadgeturi şi aparate cu alte funcţii decât cele tradiţionale sau programate iniţial. Doityourself.com există din 1995, cu câteva luni înainte de apariţia motorului de căutare Yahoo!, şi cu mult timp înainte că vânătoarea de vrăjitoare să devină vânătoare de punkeri anarhişti.

Românii s-au prins că au la-ndemână pe internet mai multe tutoriale decât ar putea pune în practică în decursul câtorva vieţi

 

Internetul abundă în tutoriale şi, chiar dacă îţi începi cariera preluând ideile altora, nu va trece multă vreme până să-ţi vină unele noi.

Metalul/plasticul/hârtia pot fi refolosite şi altfel decât ducându-le la centrele de reciclare. Ca să joci Minecraft fără să pui mâna pe mouse, de exemplu, ai nevoie de o cutie de carton, un senzor piezo, un procesor Arduino, un proiector şi un limbaj de programare gen Processing. Cu 1% imaginaţie şi 99% transpiraţie, un robot de bucătărie va căpăta funcţii noi şi, la o adică, ar putea să umble după tine prin casă sau chiar să-ţi răspundă la întrebări existenţiale. Îl poţi tele-comanda prin Bluetooth sau direct printr-o placă de reţea wireless, la fel cum folosind giroscopul, senzorii de mişcare şi comunicare în spectru infraroşu prezente în orice controller Nintendo, sau doar mişcările corpului, captate de o cameră video, dacă alegi să foloseşti un Microsoft Kinekt poţi face muzică aproape fără să atingi computerul. Interfaţa ideală de control pentru un muzician, fără butoane şi cabluri de care să se împiedice la tot pasul. Să mai spunem că există şi formaţii care se folosesc exclusiv de circuite modificate, cum ar fi The Bending Quartet sau Orchestra Of Vegetables, care aplica senzori legumelor.

 

Chiar dacă informaţia este la îndemâna oricui, amatorii de circuite modificate şi de electronice cu funcţii noi sunt uşor de numărat în momentul de faţă în .ro. Pasionaţii de AM/MW/FM se specializează pe captarea şi producerea frecvenţelor invizibile în spectrul uneia dintre cele mai respectate şi “bătrâne” forme de media, radio-ul, iar inginerii repară singuri orice – de la maşini de spălat, la instalaţii de pom stricate. Pe Softpedia, de exemplu, cel mai bătrân forum din România, subiectele variază de la aparate de emisie/recepţie prin satelit, până la scheme de plăci de bază ale diferitelor aparate, modificate în funcţie de nevoi şi imaginaţie. În tot acest timp, motocicliştii îşi tunează motoarele, unii dezvoltând adevărate fetişuri pentru vehiculele cu două (sau mai multe) roţi, dar dintre adepţii (est)eticii Do-It-Yourself în România, cei mai câştigaţi şi în pas cu vremurile sunt electroniştii. Buni cunoscători de hardware şi software, rogeeks-ii au la îndemână forumuri specializate de unde află, pas cu pas, ce trebuie să facă dacă vor, de exemplu, să construiască roboţi sau să repare fluturi.

Ce-aţi spune de nişte stickere care, odată lipite pe difuzoarele din metrou, ar modifica vocea care anunţă staţia următoare?

 

Cu ajutorul unui kit Lego Mindstorm şi al unor pachete goale de ţigări, misteriosul “Childrensnsheeps” a construit un robot care pluteşte asemenea unui hovercraft, fiind controlat prin PureData de giroscopul prezent într-un MacBook. Pe canalul său de YouTube sunt postate mai multe experimente, printre care şi un robot care ne-ndeamnă să-l privim zburând. Multe dintre ideile sale rămân, deocamdată, în stadiu experimental. Ce-aţi spune de nişte stickere care, odată lipite pe difuzoarele din metrou, ar modifica vocea care anunţă staţia următoare, putând s-o robotizeze sau, dimpotrivă, să-i încălzească timbrul? Costisitor şi laborios proiect, după cum recunoaşte “Childrensnsheeps”, iar asta fără să mai luăm în calcul vigilenţa paznicilor Metrorex. Dar până atunci, vă puteţi încerca mâna cu o lampă de birou cu leduri făcută din CD­­-uri.

 

Practicând reverse-engineering-ul şi desfăcând orice device pe care pune mâna, unul dintre puţinii tehnomagi care s-a apucat serios de treaba este Paul Popescu, iniţiatorul Modulab-ului.

Paul Popescu - Modulab. Credit foto: freshgoodminimal.ro

Gândită ca un “spațiu în care experimentul, dezbaterea, colaborarea și documentarea se întâmplă spontan și natural, cu minimum de birocrație”, după cum scrie Ioana Calen în Tataia, platforma îşi propune să realizeze 100% independent ceea ce Paul a încercat deja, timp de doi ani, în cadrul MNAC Lab. Să treacă efectiv la treabă şi să îşi pună în practică măcar 1% din idei. Invitat recent la festivalul Piksel, în Norvegia, Paul a refăcut una dintre instalaţiile prezente la festivalul Rokolectiv din acest an, un display bazat pe două fluide de densităţi diferite. “Leaks” preia în timp real mesaje publicate pe contul de Twitter al WikiLeaks, repetând în bucla caracterele encodate în 8 biţi până când mesajul devine ilizibil, după care procesul este reluat. Folosind platforme ca Processing sau PureData şi kituri de Arduino sau direct circuite şi maşinării modificate, Paul Popescu se joacă cu tot felul de senzori şi subansamble pe care le remixează după bunul plac. Prima instalaţie pe care a făcut-o publică e Holopixul, display a cărui suprafaţă de expunere e un strat fin de aburi. Pe lângă Zgomotron, un Theremin dependent de intensitatea luminii, sau Tactil, mediu interactiv a cărui suprafaţa e realizată din material textil, Paul a mai făcut o imprimantă 3D bazată pe nisip, cerneală ecologică şi bacterii, cea mai recentă ispravă fiind efectele speciale din videoclipul “Moartea Boxelor” (Şuie Paparude) – unde a lucrat cu ferofluizi care reacţionează prompt la electromagnetismul oricărui difuzor. Pasionaţi de realitatea augmentată de tehnologie, oameni ca Paul Popescu experimentează la graniţa dintre tehnologie şi mistică, provocând simţurile şi producând sintestezii între real şi virtual, parte esenţială în tranziţia către singularitatea tehnologică.

 

Tot din categoria DIY face parte şi RepRap, o imprimantă 3D capabilă să producă obiecte de plastic şi să se şi auto-reproducă în proporţie de 50-60%, cu costuri de producţie de sub 500 de euro – comparativ cu câteva zeci de mii de euro, cât costă una industrială. Dacă vrei să-ţi construieşti singur una, ai toate informaţiile pe pagina oficială. Nu există încă o versiune românească a site-ului, dar nu e neapărat un minus, de vreme ce toţi termenii tehnici sunt oricum în engleză. Imprimanta e folositoare nu doar pentru a-ţi printa singur obiecte de folosit prin casă, ci şi pentru a scăpa de corvoadă căutării unui cadou. Poţi fie descărca un obiect făcut de alţii, pe care doar îl printezi, sau îl poţi remixa, la fel cum ai face cu un mp3.

 

În timp ce lansarea primului satelit românesc, Goliat, se tot reprogramează din motive tehnice sau meteo, nu e exclus ca până în momentul în care echipa SpaceAlliance va ajunge în spaţiu, geeks-ii pasionaţi de meteoriţi să fii detectat deja câţiva cu rachete făcute din piese comandate de pe net şi electrocasnice modificate. Până vom putea încinge o horă pe Lună, mai e cu siguranţă ceva. Dar, cine ştie, poate în bucătăria vreunui geek se caută soluţia optimă de a ieşi mai repede din stratosferă. Premisele sunt de bun augur, atâta vreme cât unul dintre primii exploratori ai spaţiului, Conrad Haas, a avut revelaţia rachetei în trepte la Sibiu. Ideea e aplicată şi astăzi. A, şi să nu uităm, se întâmpla pe la 1529!

 

Alte articole