Concert pentru internet şi orchestră

Între download-ul ilegal din reţelele peer-2-peer și serviciile de streaming direct pe telefonul mobil, artiștii români încearcă să se împace cât mai bine cu internetul. Das Cloud vă propune un inventar al schimbărilor pe care online-ul le-a impus ro-industriei muzicale.

Foto: NVDRS TAPE, un mp3 player de forma unei casete analog

“Înregistrează-te ca să fii primul care află când Spotify se lansează în România”. Anunțul de pe homepage-ul serviciului de streaming nu putea să treacă neobservat. Lansat în 2008 de doi suedezi, Spotify a fost disponibil o scurtă perioadă, până în 2009, și în România, dar numai în variantă premium (a se citi pe bani). Cu 2,5 milioane de utilizatori (care plătesc un abonament de 4,9 sau 9,9 dolari), este vârful de iceberg în noua cohortă de site-uri care fac streaming de muzică de pe net. Principiul este simplu: utilizatorii “înghit” câteva reclame şi primesc muzică gratuit, sau plătesc o taxă lunară pentru acces nelimitat la milioane de piese.

Până să ne ascultăm muzica favorită direct în cloud nu mai e, aşadar, atât de mult așteptat. Cu toate astea, nu mulţi sunt artiștii români care au reuşit să țină pasul cu inovațiile tehnologice care le invadează spațiul vital. Dacă cei din noul val par a fi născuți digitali, cei “oldies” sunt nevoiţi să descopere din mers noul portativ digital.

 

1. Mai mulți fani

Să o spunem pe şleau: puţini fani mai sunt dispuși azi să cumpere CD-urile formației preferate. Cu atât mai puţin să plătească 10-15 euro pentru un album care are doar 2-3 hituri. Atunci când mai dau bani pe ea, noile generaţii de melo-online-mani preferă să cumpere muzica la bucată.

”iTunes ăsta – Dumnezeu să-l binecuvânteze – ar putea să omoare muzica”. – AC/DC

Dacă nu, un like sau un share pe Facebook tot sunt de bun augur. “Pentru prima dată, am avut și avem fani din alte țări, fără ca aceștia să fi fost vreodată la un concert live. Asta ne-a obligat să acordăm o atenție sporită calității înregistrărilor. Internetul a ajutat la răspândirea rapidă a muzicii noastre. De asemenea, ajută foarte mult la menținerea unei relații constante cu fanii, mai ales prin Facebook”, spune Mihnea Blidariu, solistul trupei Luna Amară. Clipurile Sarmalelor Reci se găsesc toate pe YouTube, spune și vocalul trupei, Zoltán András: “În comparație cu televiziunea muzicală, iubitorii de muzică a Sarmalelor Reci pot găsi, la o simplă căutare pe Google, linkurile la fiecare conținut dorit. Este o expunere la mii și zeci de mii de oameni”.

 

2. Mai puțini bani

Dacă spui în aceeaşi propoziţie muzică şi vânzări online, te gândeşti automat la iTunes. Lansat în 2003, magazinul online al Apple a impus un nou model de business, al vânzărilor la bucată, cu 99 de cenți pentru o piesă. Unii au văzut în el un colac de salvare aruncat în oceanul pirateriei. Alţii, dimpotrivă, i-au arătat o altă faţă. “Poate sunt demodat, dar iTunes ăsta – Dumnezeu să-l binecuvânteze – ar putea să omoare muzica. Chestia asta e un monstru. Chiar mă îngrijorează. Sunt sigur că fac ceea ce fac doar pentru a scoate cât mai mulți bani“, spunea la un moment dat Brian Johnson, solistul vocal al AC/DC, australienii refuzând şi acum să-şi vândă muzica la bucată. “Steve Jobs este direct responsabil pentru uciderea industriei muzicale”, lovea în punctul de pe i şi Jon Bon Jovi, acuzând faptul că sistemul download-ului iTunes la bucată a pervertit ideea de audiţie, de descoperire şi cufundare în muzica unui artist. iMună la toate astea, Apple anunţa la sfârșitul lui februarie 2010 că iTunes a vândut melodia cu numărul 10 miliarde – „Guess Things Happen That Way“ de Johnny Cash. Cumpărătorul, un bărbat de 71 de ani din Georgia, a primit un premiu de 10.000 de dolari.

În .ro, iTunes n-a produs nici o revoluție şi nici nu a adus cine ştie ce bani artiştilor români. “Nu primim nici un fel de venituri din vânzarea pieselor noastre online”, spune András de la Sarmalele Reci. Nici Andrei Hațegan de la The Amsterdams nu se laudă cu mai mulți bani în cont din vânzarile de pe net: “Venituri nu avem mai deloc. De câteva pachete de țigări, dar poate ar trebui să mai verificăm contul. Ultima oară când am vorbit cu managerul nostru despre ce bani au venit de pe iTunes, mi-a zis ceva de 25 de euro. Probabil în momentul în care o trupă are un breakthrough internațional, chestia cu iTunes chiar conteaza, până atunci e doar o bifă ca am facut-o și pe asta”.

 

“Să te bucuri că muzica ta ajunge la cât mai multă lume?”

 

3. Casele de discuri își pierd influența

La fel ca și peste hotare, casele de discuri încă au sub contract cea mai mare parte a artiștilor din ecosistemul muzical.

”Sau să fii supărat că ea ajunge gratuit la acea lume?” – Mihnea Blidariu, Luna Amară

Deși nu au dexteritata digitală pe care și-ar dori-o mulți dintre interpreți, acestea încă mai oferă o umbrelă sigură pentru cei care vor să aibă mai puține bătăi de cap cu promovarea și vânzarea albumelor pe care le produc. “Și casele de discuri recurg la internet pentru PR și marketing”, spune Zoltán András, așa că Sarmalele Reci sunt şi acum pe mâinile unui label mare, A&A Records. Multe lucruri pot fi făcute acum direct de artist (promovarea și distribuția), observă însă DJ-ul Daniel Stanciu (aka Minus), “deci nu mai e neaparată nevoie de o casă de discuri. Casele mari de discuri au ajuns în punctul de a forța tot felul de submediocrități pe piață știind că ele vor fi acceptate din comoditate sau incultură de publicul larg”. Concomitent cu popularitatea în scădere a marilor case de discuri, au apărut labeluri mici care distribuie direct pe internet, spune Stanciu – “Acestea nu trebuie să facă compromisuri artistice de dragul unui profit cât mai mare”. Dan Costea de la Coma spune că fără internet el și trupa lui ar fi rămas cu muzica în propriile studiouri. “E foarte bine că există internetul, că măcar ai unde să lansezi un album de rock, dacă nu stăteam cu el acasă și ne rugam de casele de discuri să-l împartă la oameni”, declară el într-un interviu pentru revista Sunete.

 

4. Artiști născuți digitali

Unii dintre artiști ei au devenit suficient de tech savvy încât să se lepede de casele de discuri care nu știau să-i reprezinte cum se cuvine în lumea digitală. “De la început mi-am făcut toată promovarea pe internet”, spune Daniel Stanciu.

“Primul meu EP (Solar, 2005) a fost scos la un netlabel din Iași, Arhiva7 și răspândit de-acolo pe diverse bloguri. După aia mi-am făcut cont de Myspace și am început să primesc giguri pe mail. Acum folosesc Facebook și Soundcloud pentru promovare și m-ar tenta să-mi scot singur un release pe Bandcamp”. Artiștii ajung să fie tot mai pricepuți la multitasking în acest fel, observă pe pielea lui Andrei Hațegan: “Faci o piesă la sală și mâine vrei s-o pui la download oamenilor, o faci. Vrei păreri la minut despre clipul tău? Dă-l pe Facebook și lumea o să-ți arate degetul ăla mare în sus sau nu. Internetul aduce cu sine și o doză mare de suckyourowndickness. În sensul că tu centrezi, tu dai cu capul”.

 

5. Pirateria încă face ravagii

“Să te bucuri că muzica ta ajunge la cât mai multă lume? Sau să fii supărat că ea ajunge gratuit la acea lume?” Întrebarea la care Mihnea Blidariu nu găsește un răspuns în clipa de față este dilema tuturor artiștilor. În lupta cu pirateria nu s-a găsit leac până în clipa de față. Mulți artiști se trezesc nu doar cu muzica răspândită pe toate site-urile de torente, ci și cu unii care încearcă să o vândă în numele lor. “Știu că există niște antreprenori care vând muzica noastră pe internet”, spune Zoltán András. “Nu ne-au cerut consimțământul și nu au nici un contract cu noi. Nu am avut rabdarea să urmărim cine este, dar probabil vom întreprinde o anchetă”. Același lucru l-a pățit și Andrei Hațegan: “Uneori sunt încurcate piesele, au alte denumiri, dar oamenii insistă. Am dat peste ele întâmplător, căutând albumul nostru online. Sper să nu aflu că e afacerea paralelă a cuiva din trupă”.

Orice platformă care promovează muzica și mai și reușește să aducă ceva bani în buzunarul artiștilor e binevenită. Dacă ești la primul album, internetul te poate transforma în “următoarea senzaţie”. Dacă ai câteva decenii de hituri și turnee la activ, muzica vândută pe net poate deveni a doua vacă de muls în afara concertelor. Muzica s-a mutat în online pentru că acolo sunt toți fanii care făceau până nu demult coadă în fața magazinelor ticsite cu rafturi întregi de CD-uri. Cei fideli vor continua să scoată bani din buzunar să te asculte. De la ceilalți poți spera să facă măcar un word-of-mouth eficient și să nu-ți vândă muzica fără să te întrebe de sănătate.

Alte articole