Minunata lume nouă

Realitatea de dincolo de realitate e un loc de joacă fascinant. Dar încă îi lipsesc ingredientele care ar putea să o transforme în următorul copil teribil al tehnologiei pentru toţi.

Cât de adâncă e prăpastia dintre lumea fizică şi cea virtuală? Nu, nu vă gândiţi de data asta la filme precum Matrix sau Tron. Să rămânem cu un picior pe teren şi cu celălalt în ceea ce, până la o traducere mai bună, rămâne cunoscută drept Realitatea Augmentată (Augmented Reality – AR).

Realitate versus realitate augmentata

Dacă realitatea vituală de tip Matrix încearcă să creeze un mediu în totalitate simulat, AR pornește de la realitatea înconjurătoare, pe care își propune să o completeze şi îmbunătățească. Aplicațiile AR pun la dispoziție un mijloc prin care ne putem informa despre lumea din jur într-un mod amuzant și extrem de simplu. Rezultatul e un amestec incitant între lumea fizică şi abundența datelor din online, menit să lege cât mai bine realitatea de virtual.

“E, într-un fel, ceea ce face post producția în filme (efecte speciale, prelucrări de imagini etc). Noi le punem în realitatea augmentată. Consumatorul le vede instant”, explică Vasile Hodorogea, directorul AR Works România, specializată în realizarea de proiecte de AR destinate companiilor. Lansată recent ca subsidiară a AR Works Ungaria, este una dintre puţinele companii din România care oferă exclusiv servicii de acest gen.

Conceptul există de prin 1990 şi se spune că ar fi invenţia lui Tom Caudell, un inginer de la Boeing care l-a folosit pentru a descrie un display digital cu ajutorul căruia mecanicii de bord învăţau să asambleze cablurile din aparatele de zbor. În atenţia publicului larg avea să ajungă abia prin 2002, graţie celor de la Popular Science, într-o vreme în care dispozitivele generatoare de AR încorporau un laptop, o cameră și un procesor vizual, cu aplicaţii în armată şi medicină.

 

De la Facerea lumii

Mai aproape de experienţa de zi cu zi, post producţia cinematografică şi transmisiunile tv au contribuit la popularizarea unor forme incipiente de AR. Transmisiunile sportive, de exemplu, creează un soi de realitate augmentată atunci când reiau cu încetinitorul o anumită fază dintr-un meci de fotbal pentru a sesiza ofsaidul sau în momentul în care o minge de tenis cade aproape de tușă, iar soarta game-ului e greu de decis cu ochiul liber. Numai că aceste forme de realitate augmentată erau condiționate temporal și spațial de un broadcaster tv, iar AR se dorea o tehnologie liberă de astfel de constrângeri.

Conexiunile permanente la internet, telefoanele inteligente și computerele dotate cu camere video aveau să şteargă restricţiile.

De ce avem nevoie acum pentru a rula o aplicație de realitate augmentată? GPS-ul, senzorii de înclinare și busola din dotare transformă un smartphone într-un dispozitiv care știe unde se află, ce orientare are față de sol și care e direcția spre care trebuie să își îndrepte atenția. O cameră mai permite aparatului să “vadă” în jur, iar conexiunea wireless la internet face posibilă colectarea de informații despre un anumit lucru. În combinație cu datele înregistrate de senzorul camerei, noua realitate e creată şi  proiectată pe ecran.

”Efortul de a înțelege/a folosi tehnologia este prea mare” – Mihaela Bârsan, Fourhooks

Aplicațiile de realitate augmentată se dezvoltă prin intermediul unor așa numite markere grafice sau prin coordonatele GPS, explică Hodorogea. “Markerele grafice sunt imagini pe care telefonul mobil le scanează și declanșează în acest fel apariția unui conținut digital virtual”. În clipa de față se mai folosesc ca alternative la markerele vizuale și coduri QR.

Totuşi, sunt preferate cele dintâi, pentru că recunoașterea imaginilor nu mai e o problemă pentru smart-telefoanelor cu adevărat inteligente. Orice imagine, cu un anumit număr de linii și de culori, poate deveni un marker vizual, numai bun de scanat și folosit ca trambulină pentru augmented reality, mai spune şeful AR Works. “Pot să învăț sistemul să recunoască orice pagină de revistă. Mă pot duce la noapte la tipografie și fac o poză bună la prima pagină din Libertatea sau din Click, o trimit la Budapesta, și până dimineață la ora 6, orice telefon mobil cu aplicația pornită pe canalul potrivit va recunoaște această pagină de revistă și va afișa pe deasupra o reclamă pe care o doresc eu”.

Coordonatele GPS, o altă modalitate prin care realitate augmentată poate prinde viață, ajută la plasarea de conținut augmentat în diverse zone de interes. Acesta poate fi apoi accesat de către populația care frecventează acea arie geografică. Un viitor pas pare a fi combinația dintre recunoașterea de imagine, fie ea 2D sau 3D, cu poziționarea făcută prin satelit, iar în acest fel identificarea unui anume obiect ar deveni practic infailibilă.

 

Tehnologie la ţintă

În realitatea profană, industria modei a prins repede gustul fenomenului. Benetton a folosit anul trecut realitatea augmentată pentru a descoperi modele în rândul publicului larg, iar Adidas a lansat o linie de pantofi sport cu un cod QR pe limbă, care, odată îndreptat spre un webcam, te poartă către o lume virtuală 3D, în care poţi naviga folosind încălţămintea pe post de controller.

Poţi naviga folosind încălţămintea pe post de controller.

În mass-media, publicații precum Esquire sau National Geographic au însumat tehnologia în produsele lor. Cei mai interesați din media de oportunitățile AR rămân, totuși, advertiserii, seduși de idei precum geo localizare și reclame targetate. “Avantajul este capacitatea de interactivitate a utilizatorului final cu un anume brand, produs direct prin această interfață. În mod convențional, interacțiunea cu brandurile se realizează la raft, cu ajutorul promoterilor, cu niște flyere, cu niște bannere în cadrul evenimentelor, aduci o trupă să cânte, faci tastinguri”, spune Vasile Hodorogea. “În momentul acesta putem vorbi de o interacțiune atemporală și nu neapărat localizată, prin intermediul telefonului. Consumatorul poate să se joace cu produsul acasă la el, la raft, în mașină, în metrou, oriunde are internet”.

Până la integrarea definitivă proiectelor AR în mixul de comunicare al marilor branduri, acestea vor continua să reprezintă mai degrabă tururi de forță pentru impresionarea clienților. Cel mai recent demers National Geographic, care a dat viață unor dinozauri și cosmonauți în văzut lumii, este impresionantă ca execuție. La fel și “Flow”, cea mai nouă ispravă a celor de la Amazon, un proiect care îmbină AR cu e-commerce-ul și care pare să trimită cumpăratul la raft în epoca de piatră a retail-ului. Principiul e simplu: cu un telefon mobil poți scana detalii despre orice produs dintr-un magazin oarecare, după care îl poţi comanda şi de pe Amazon, dacă nu ai chef sau cum să îl cari acasă în clipa aceea.

 

A n3w g33k t0y?

În aşteptarea “banalului augmentat”, entuziaştii AR se întrec în scenarii ţesute în jurul noului Graal tehnologic. “Ai o reclamă într-o revistă, care stă acolo o lună de zile. În luna aia de zile poți să îi schimbi de câte ori vrei tu conținutul video de deasupra și poți să îi spui consumatorului să caute în fiecare marți, la ora 17, o nouă informație de realitate augmentată pe printul respectiv, pe care o folosească într-un mecanism publicitar pe online. Există conexiuni ușor de făcut între un spot tv, realitatea augmentată și online”, spune Hodorogea de la AR Works România.

”Un mod foarte natural de a explora ce se află în jurul tău”.

Momentul în care informaţiile virtuale vor completa offline-ul din jurul nostru nu e chiar atât de îndepărtat, crede şi Jyri Huopaniemi, director Nokia Research Centre. “Genul acesta de aplicații sunt doar începutul. Poate că e un nou venit pe piață, dar potențialul AR este imens pentru că este un mod foarte natural de a explora ce se află în jurul tău”, declara el pentru The Economist.

Pentru publicitatea locală, drumul până la AR rămâne destul de lung şi pare că se împotmoleşte în telefoanele mobile ale românilor. “Cam toți cu cei cu care am discutat din zona aceasta de plătitori interesați de tehnologie, fie ei clienți sau agenții, se întreabă <Băi, dar câți utilizatori avem? De ce aș face?> Dacă am un canal cu geolocație, cu conținut plasat pe GPS, se pune întrebarea câți oameni cu smartphone-uri, cu aplicația pornită, vor trece pe-acolo. Pe câți îi pot convinge eu? La fel e și cu markerele grafice dintr-un ziar. Câți dintre cititorii acelui ziar au reușit să treacă de Nokia 3311?”, se întreabă, retoric, Hodorogea.

Statistic, doar 8,4% din telefoanele mobile din România sunt smartphone-uri, după cum se arată într-un studiu recent GfK. Cu precizarea că doar o parte dintre acestea sunt capabile să redea AR. “Sunt convins însă că la anul, în primăvară o să fie o explozie de smartphone-uri. Așa a pornit și în Ungaria anul trecut”, îşi regăseşte optimismul Hodorogea.

În plus, există şi destule voci, inclusiv printre publicitari, care pun sub semnul întrebării pragmatismul de masă al AR. “În momentul de față este doar un cuvânt la modă printre publicitari, iar consumatorii habar nu au ce e Augmented Reality. Efortul de a înțelege/a folosi tehnologia este prea mare pentru un consumator atehnic, ce caută simplitate. Nu își va bate capul cu pași de urmat și instalări de softuri/aplicații. Mai avem de așteptat până să devină o tehnologie mainstream în publicitate”, spune Mihaela Bârsan, Managing Director la agenţia de publicitate digitală Fourhooks.

“Faptul că a fost folosită în mod disparat în anumite briefuri de creație nu face Augmented Reality o tradiție. În mediul de advertising este doar ceva la modă, <a new geek toy>, iar în România este folosită în cazuri particulare, când publicitarul vrea să dea bine în fața colegilor de breaslă, nu a consumatorului”.

La fel ca şi în cazul multor tehnologii emergente, timpul judecă cel mai bine valoarea unei idei în vogă la un moment dat. În viitorul imaginat de Microsoft în clipul video Productivity Future Vision, realitatea augmentată ar urma să fie în 2019 parte integrată din viața noastră de zi cu zi. Care va fi, însă, realitatea de după ea?

Alte articole