A fost odată iPod

După un deceniu în care a devenit obiect cult indispensabil, fetișizat de introvertiți și semnalat prin simpla prezență a căștilor albe, iPod-ul este în regres. iPhone, iPod Touch și iPad sunt noile zeități din panteonul Apple. Dar fără ziua de 10 noiembrie 2001, poate că povestea Mărului ar fi fost alta.

Reclama iPod

 

“Ambivalent și foarte seducător, iPod-ul exprimă o funcție socială caracteristică epocii în care trăim: adolescenții care îl poartă în permanență pe stradă, în autobuz sau chiar la cursuri își exprimă prin el refuzul contextului exterior. Aceștia refuză confruntarea cu zgomotul lumii și preferă să fie acompaniați de muzică în mișcările cotidiene – să se plimbe și să viseze”, scria în 2009 Angie David, în antologia Noile Mitologii, o abordare în ton cu anii 2000 a mai cunoscutelor “Mitologii” Barthes-iene, publicate de filosoful francez în 1957.

 

Muzică fără frontiere

A început cu un anunț simplu și misterios –  “prezentarea unui aparat digital inovator” -, prin care presa din Silicon Valley era ademenită să fie prezentă pe data de 10 noiembrie 2001 la sediul din Cupertino al Apple. Lumea s-a inflamat, iar speculațiile despre ceea ce ar mai putea produce Steve Jobs & Co. au curs zile în șir. “Mulți oameni spuneau că își doresc aparatul fără să știe măcar despre ce era vorba”, scriau cei de la The Mac Observer. În ziua cea mare, Jobs a urcat pe scenă și a pus un mare punct pe i: e un produs pentru iubitorii de muzică. “De ce muzică? Ei bine, iubim muzica și e plăcut să faci ceva ce iubești. E o piață țintă generoasă. Nu cunoaște frontiere. Și nici nu există un lider. Nimeni nu a găsit încă rețeta pentru muzica digitală”, își începea discursul. Jobs a vorbit apoi puțin despre celelalte playere muzicale de pe piață: flash memory, hard drive, CD players, CD-MP3 players. Ținând în mână o cutiuță de mărime unui pachet de cărți de joc, Jobs a spus că Apple lansa propriul music player bazat pe tehnologie hard-drive: iPod-ul. “Cred că asta îi va împrăștia pe restul”, anticipa el.

Jobs purta atunci în podul palmei gadgetul-minune care a transformat în aur acţiunile Apple, primul model dintr-o lungă serie de iPod-uri, vândute în iDeceniul care s-a scurs în aproape aproape 300 de milioane de unităţi. iPod-ul primordial se lăuda cu ale sale “1.000 de piese din buzunar”, avea integrată celebra rotiță, acționată mecanic, patru butoane de navigare, un ecran alb-negru, pe care era redat doar text, și funcționa doar în combinație cu Mac-urile Apple. “iPod-ul a lărgit exponențial capacitatea tipică a unui device muzical, dând naștere unui obiect mult mai mic, mai frumos și mai intuitiv decât orice alt aparat similar. Prima generație de iPod-uri a influențat substanțial calitatea și eleganța nu doar a aparatelor muzicale portabile, ci și a produselor electronice în general”, îi enumeră calitățile reprezentanții MoMa, muzeu care găzduiește și un iPod printre exponatele sale.

 

Lecţia de germană

“iPod-ul era un obiect unic. Și reprezenta totodată începutul unei noi ere în designul Apple”, spune şi designerul Bogdan Dumitrache de la Brandient, care a intrat în posesia unui iPod la scurt timp de la apariția modelului iPod Classic. “Tocmai dispăruseră walkman-urile și apăruseră player-ele cu CD. Aveai deja un telefon mobil, dar iPod-ul era mult mai mic. iPod-ul avea super design, era simplu, era logic. Era pentru muncă, dar și pentru distracție”.

“iPod-ul e un obiect pe care îți vine să-l îngrijești, iar când se uzează vrei să iei imediat altul, asta e mica perversitate a celor de la Apple. Simți că ești apreciat pentru că ei te tratează foarte bine”. – Bogdan Dumitrache, Brandient

Dar iPod mai aducea o schimbare. Odată cu el, designul spectaculos de până atunci al produselor Apple a devenit brusc mai simplu. “Toate informațiile sunt trecute pe spatele produsului, formele sunt simple – dreptunghi rotunjit la unghiuri, ecranul care devine centrul de interes al produsului, rotița. Contrastele sunt mici, nu urlă, scrisul de pe carcasă este gri. Produsul este calm, zen. Tocmai de asta e și foarte ușor de desenat de către oricine”, explică Dumitrache.

Apple nu a descoperit însă noi legi ale designului odată cu crearea iPod-ului. Încă din anii ’60 designul industrial se jucase cu formele pe care le regăsim astăzi în produsele Mărului din Cupertino. Jonathan Ive, vicepreședintele departamentului design industrial al Apple, este un admirator declarat al lui Dieter Rams, designerul german care a desenat produsele Braun în anii ’50 și ’60. De altfel, iPod-ul are doi bunici în persoana lui T3 și T4, două radiouri portabile realizate în 1958 și 1959 de Dieter Rams. Aveau aproximativ aceleași culori, foloseau aceleași materiale, se lăudau cu aceleași forme rotunjite și aveau chiar și rotița centrală impusă de iPod. Rams a și enunțat la acea vreme zece principii ale unui bun design, ce pot fi regăsite în filosofia Apple. Inovație, estetică, onestitate, atenție la detalii, minimalism sunt câteva dintre conceptele-cheie preluate de Ive de la Rams.

 

Cealaltă istorie

Dacă acestea sunt cronicile oficiale, apocrifele tehnologice din Silicon Valley vin şi cu o altfel de poveste. “Impresia generală, promovată de Steve Jobs și directorul de design de la Apple, Jonathan Ive, este că ei au creat iPod-ul împreună”, scrie Leander Kahney în cartea “The Cult of iPod”, lansată în 2005, în plină iSterie Apple. În 2001, Jobs a cumpărat de la o companie necunoscuta (PortalPlayer) un player digital, aflat în stadiul de prototip, pe care creatorul său, Tony Fadell, il prezentase înainte să ajungă la Apple atât celor de la Phillips, cât şi celor de la RealNetworks.

Fadel avea în plan să construiască un MP3 player, să-i alăture un magazin online de muzică gen Napster, iar ulterior să ridice și o companie în jurul acestei idei. Sună cunoscut?

“Acest proiect va da o nouă înfățișare companiei Apple, care va deveni în 10 ani un business muzical, nu unul legat de computere”, spunea atunci Fadell, care a părăsit Apple în toamna anului trecut.

Reacţiile inițiale la iPod-prima-generaţie au fost, totuși, împărțite. Varianta Classic, vândută în primii doi ani în 1,3 milioane de bucăți, a fost criticată în special pentru prețul de 400 de dolari, cu mult peste orice alt mp3 player existent în acel moment pe piață. “Idiots Price Our Devices”, “I Pretend It’s An Original Device” sau “I’d Prefer Other Devices” sunt doar câteva dintre acronimele venite din tabăra contestatarilor. De impus, s-a impus însă o altă denumire: “Impressive Piece of Design”. “A fost primul icon cultural al secolului XXI”, declara pentru The Guardian, Michael Bull, profesor de media și film la University Of Sussex, Marea Britanie.

 

Mărul de după

“Am fost foarte norocoși – creșteam alături de o generație pentru care muzica reprezenta un lucru foarte intim. Mai intimă decât era până atunci, poate mai puțin intimă decât este astăzi, pentru că acum avem o mulțime de alte alternative. Nu aveam jocuri video să ne jucăm. Nu aveam computere personale. Astăzi sunt atât de multe lucruri care se luptă pentru timpul copiilor. Cu toate acestea, muzica este reinventată de-a dreptul în era digitală, iar acest lucru o readuce în viața oamenilor. E un lucru minunat. Și în acest fel contribuim contribuim într-o mică măsură să facem lumea un spațiu mai bun”, spunea Jobs, într-un interviu din 2003 pentru Rolling Stone.  Începând din 2004, versiuni mai mici ale iPod-ului (Mini și Nano) au contribuit decisiv la impunerea sa pe piață, pregătind terenul pentru generaţiile următoare iPod Touch, iPhone și iPad.

După succesul global al iPod-urilor, restul producătorilor de gadgeturi au început să-şi dezvolte produsele trăgând cu coada ochiului în curtea Apple, constată designerul Alin Tămășan, creative director la Brand Fusion. “Să se inspire din design, să simplifice sau chiar să fure din feelingul ăla de Apple. Am început să mă uit altfel la produsele de gen odată cu iPod. Telefonul meu mobil era un Nokia ce deja avea spatele din metal, iar următorul după el avea și spate metalic, și o margine exterioară metalică. Apple schimbase regula jocului. Tehnologia arată așa cum vrea Apple și arată așa pentru că momentan par singurii ce luptă să inoveze în confortul tău. Îți simplifică interfețe, îți aduc gestures pe laptop să te simți ca pe iPhone sau pe iPad și lucrurile lor converg spre o interfață unitară și intuitivă”.

Revoluționar la timpul lui, iPod-ul trăiește azi soarta multor gadget-uri trase pe linii secundare pentru a face loc unora mai performante. În ultimii doi ani vânzările de iPod-uri la nivel mondial sunt în vizibilă scădere. “Într-un fel sau altul, iPod-ul este un proiect încheiat”, spune Alice Enders, consultant în industria muzicală. “Vânzările sunt în declin de ceva vreme. Device-urile care oferă convergență media reprezintă viitorul”. Cu alte cuvinte, iPhone, iPod Touch și iPad, care au beneficiat în masă de calul troian numit iPod și care contribuie substanțial la veniturile de 76 miliarde de dolari înregistrate în acest moment de Apple. iStoria s-a scris pe 10 noiembrie 2001.

Alte articole