Artistul care construiește dinozauri

Artistul plastic Brian Cooley este un călător în timp. E un paleoartist, sculptor de dinozauri, mai simplu spus. Das Cloud a stat de vorbă cu artistul canadian pentru a afla cum se reconstruiesc azi creaturile care au populat Terra acum câteva sute de milioane de ani.

Zalmoxes robustus

Dacă paleontologii reconstituie dinozaurii pornind de la oase împrăștiate peste tot în lume, Cooley pornește de la zero. Doar cu spumă de polistiren, ceva culori și puțină tehnologie 3D el reușește să redea senzația de aievea creaturilor gigantice dispărute acum sute de milioane de ani. A umplut cu animale din Triasic și Cretacic muzee din întreaga lume: Japonia, Spania, SUA, Canada sau Taiwan. “Dacă vrei un dinozaur care să arate ca și când ar coborî de pe piedestal și te-ar mușca, ar trebui să îl angajezi pe Brian Cooley”, spune Chris Sloan, art director National Geographic. Revista i-a găzduit în numeroase rânduri sculpturile pe prima pagină, iar Muzeul Național de Geologie din București se laudă cu un Zalmoxes robustus autohton semnat de artistul originar din Calgary, Canada.

Dinozaurii izolați pe insule, așa cum era Transilvania, ajung să fie pitici.

Brian Cooley, 54 de ani, a fost prezent în capitală la începutul lui octombrie pentru un curs de paleoartă adresat copiilor de 9-13 ani. Nu a construit alături de aceștia dinozauri de 22 de metri lungime cum face de obicei, dar i-a făcut să viseze pe micuți la vremuri în care giganticele animale făceau legea pe planeta Pământ. Mi-a spus că îi place Bucureștiul și clădirile sale vechi. “În Calgary, toate clădirile au cel mult 100 de ani vechime”, spune sculptorul îndrăgostit de vremuri vechi de milioane de ani. La încheitura mâinii stângi poartă un ceas parcă special ales, “Fossil”, iar în momentul interviului se pregătea să amenajeze atelierele de creație pentru cei mici. 60 de copii români urmau să învețe peste o zi cum să construiască dinozauri.

Tyrannosaurus rex, cel mai alintat dinozaur

 

Cum ați ajuns să faceți o replică în mărime naturală a unui dinozaur găsit pe teritoriul României?

Istoria dinozaurilor în România este foarte interesantă. În Transilvania exista la 1900 un anume Baron Nopcsa, devenit părintele paleobiologiei, care a găsit primele urme ale dinozaurilor în spațiul românesc. În acea regiune a Transilvaniei dinozaurii erau cu toții pitici, niște versiuni în miniatură, deoarece acea zonă era pe atunci o insulă, iar animalele izolate pe insule au tendința de a deveni mai mici. Sunt foarte unici din acest punct de vedere. În Transilvania nu s-au găsit doar schelete de dinozauri, ci și ouă. S-au mai găsit și pterosauri, reptile zburătoare cu o anvergură a aripilor de 12 metri, care erau capabile să zboare mii de kilometri. Acestea au ajuns să fie mai mari pentru că veneau de pe continent, nu aparțineau insulei.

Construcția dinozaurului Zalmoxes robustus a fost realizată în 2008. Existau mai multe oase din zona capului, a omoplaților și a bazinului, pe baza cărora s-a putut reconstitui scheletul de către paleontologii românii. S-au uitat la alte specii similare și astfel au putut să ghicească cum arăta Zalmoxes robustus: un dinozaur ierbivor de 2-3 metri lungime. Pe baza schițelor existente, am început să fac o serie de desene pe care le-am arătat celor de la Muzeul de Geologie. Pentru că este erbivor, l-am așezat într-o poziție defensivă, în care se uită peste umăr, ca și cum ar fi atacat de un animal carnivor. Mi s-a spus inițial că nu e suficient de lat în zona bazinului, așa că l-am mai modificat.

”Când creezi un dinozaur mare, nu mai e vorba de artă, ci mai de- grabă de muncă.”

 

La unii dinozauri pe care i-ați recreat ați lucrat cu o metodă de scanare laser 3D. Ați folosit această tehnologie și pentru Zalmoxes robustus?

Nu. Pentru un dinozaur de mărimea aceasta nu este nici mai economic, nici mai avantajos.  În plus, chiar îmi place să sculptez, nu să las mașinile să facă munca în locul meu. Pentru dinozaurii mari nu am folosit până de curând tehnică 3D, dar după ce am realizat o serie de 3 dinozauri, unul de 22 de metri lungime și doi pui de câte 8 metri lungime, pur și simplu nu am mai vrut să sculptez. Așa că pentru exemplare mai mari folosesc acum doar scanare laser 3D. Economisesc atât timp, cât și muncă. De multe ori, când creezi un dinozaur mare, nu mai e vorba de artă, ci mai degrabă de muncă. Nu mai e la fel de multă creativitate la mijloc, așa că prefer să o las pe mâna mașinilor.

O familie de Albertosaurus dă năvală în Royal Tyrrell Museum of Palaeontology, Drumheller, Alberta

 

Cât e biologie și cât e artă în ceea ce faceți?

Încerc să fac dinozaurii cât pot de exact. Mă uit la fosile, la pielea dinozaurilor, pentru a le reproduce cât mai fidel. Măsor toate oasele, așa că mărimea dinozaurilor pe care îi creez este foarte aproape de realitate. Studiez anatomia animalelor care există azi, în principal a păsărilor, dar și a reptilelor. Pentru că se asemănau mult cu păsările, pot să iau ca model musculatura actuală a acestora pentru a o construi pe cea a dinozaurilor. E adevărat că păsările nu au coadă și că o serie de particularități anatomice ale dinozaurilor nu le vei întâlni la păsări, dar anatomia și musculatura păsărilor este, totuși, folositoare. Câteodată mă mai inspir și din anatomia unor reptile cum sunt crocodilii.

 

Aveți 30 de ani de experiență în construirea de dinozauri. Cât au mai evoluat aceste creaturi milenare într-o perioadă așa de scurtă?

Acum 30 de ani, când am început să construim primii dinozauri, lucrurile pe care le știam despre ei până atunci s-au dovedit puțin diferite. S-a descoperit că mergeau cu coada ridicată, nu târâtă, cum se credea, că au sânge cald, nu rece, că sunt mult mai rapizi, mai grațioși și mai agili decât se știa și că erau foarte gregari, umblau în turme de 100.000 – 200.000. Între timp am mai aflat că o parte dintre ei erau acoperiți cu pene, nu cu piele asemănătoare celei de șopârlă. Cei care erau mai mici aveau pene, la fel cum au azi unele mamifere mai mici păr, pentru că nu aveau suficient de multă căldură în interiorul corpului.

 

Cât au ajutat cultura populară și filmele precum Jurassic Park la popularizarea dinozaurilor?

Jurassic Park a ajutat foarte mult din punct de vedere al acestei afaceri. Interesul pentru dinozauri a avut mereu suișuri și coborâșuri, dar a rămas relativ constant pentru că copiii sunt mereu fascinați de dinozauri. La fel ca toți copiii, și eu am fost foarte fascinat de aceste creaturi în intervalul 3-10 ani. După Jurassic Park am avut o cerere sporită pentru că toată lumea dorea dinozauri. A fost bine. Filmul a arătat niște lucruri pe care lumea nu le mai văzuse până atunci. S-au făcut, de exemplu, niște modificări la Tyrannosaurus rex, care au alterat imaginea lui științifică. Asta pentru că altfel nu l-ar fi putut înregistra ca marcă și nu puteau să îi comercializeze imaginea în tot felul de produse lansate ulterior.

Doi Dromaeosuarus sfâșie bagaje pe Calgary International Airport

 

Cum se face că nu ați fost cooptat pentru a ajuta la realizarea filmului Jurassic Park?

Nu am avut nici un fel de discuții cu ei. Pe de altă parte, industria cinematografică nu îi tratează cu foarte mare respect pe artiști. Prefer să fac dinozauri pentru oameni în calitate de artist decât să fiu o rotiță din mecanismul Jurassic Park. Aș fi fost un simplu muncitor. Am un prieten, artist ca și mine, care a fost în echipa de producție a filmului și a urât atât de tare ce făcea încât nu a mai dorit să mai aibă a face vreodată cu cinematografia.

 

Câți dinozauri ați făcut până în acest moment?

În jur de 50. Unii sunt foarte mici, cum a fost un embrion de dinozaur pe care l-am realizat pentru National Geographic. E de dimensiunea unui măr. Alții au avut, cum am spus, 22 de metri lungime. Cei mai mulți sculptori fac dinozauri de dimensiuni mici, puțini dintre noi se apucă să construiască unii la dimensiune naturală.

 

Cât costă un dinozaur pe care îl realizați?

Un Tyrannosaurus Rex poate ajunge la 150.000 de dolari. Suntem 4-5 oameni care lucrăm la construirea lui, iar efortul poate dura 4-5 luni.

 

 

 

 

 

Alte articole